Uniunea Europeană accelerează investițiile în apărare, oferind României o oportunitate majoră de a-și moderniza armata și industria de profil. Prin intermediul Fondului European de Apărare (EDF), Comisia Europeană alocă 1,07 miliarde de euro pentru 57 de proiecte, concentrându-se pe domenii cheie precum dronele, inteligența artificială și securitatea cibernetică. Pentru România, acest moment nu este unul de analiză, ci de acțiune.
Oportunitatea reală pentru economia românească
Oportunitatea este clară: peste 630 de entități sunt implicate la nivel european, iar IMM-urile reprezintă peste 38% dintre participanți. Peste 15 proiecte susțin direct flancul estic. Poziția geografică a României, experiența NATO și nevoile reale de înzestrare creează un context favorabil. A rata acest val ar putea însemna pierderea unei șanse semnificative de a alinia capabilitățile de apărare la standardele europene.
Accesul la aceste fonduri depinde de transparență și capacitatea de a construi parteneriate solide. Tentația secretizării excesive în domeniul apărării este o eroare. Proiectele europene necesită colaborare largă, implicând universități, start-up-uri și companii mari. Un cadru clar și public este esențial pentru a permite României să profite de aceste oportunități.
Modelul european subliniază importanța deschiderii controlate, regulilor clare și accesului competitiv. România are nevoie de echipe dedicate pentru scriere de proiecte, mecanisme rapide de decizie și leadership stabil. Fondurile EDF se câștigă cu echipe agile, care înțeleg atât tehnologia, cât și regulile europene. Lipsa de coordonare internă, cu instituții care acționează fragmentat, duce la proiecte puține, influență redusă și întârzieri.
Provocări și soluții pentru România
Viteza devine un factor strategic. Calendarul european este rapid, cu apeluri competitive frecvente și consorții care se formează rapid. România trebuie să treacă de la reacție la inițiativă, construind un ecosistem capabil să interacționeze cu cel european. Firmele trebuie să fie capabile să redacteze aplicații competitive. Este nevoie de rețele de parteneriat cu statele UE, de legături reale între industrie și cercetare și de acces pentru start-up-uri. Statul are rolul de orchestrator.
Noua formulă de organizare a ROMARM oferă un punct bun de plecare. Consolidarea, orientarea către proiecte europene și deschiderea către parteneriate sunt pași corecți. ROMARM poate deveni un integrator național de proiecte EDF. Interferența politică reprezintă un risc. Stabilitatea și absența ingeriențelor externe sunt esențiale.
Strategia națională și viitorul industriei de apărare
România are documente strategice, dar nu are implementare coerentă. Prioritățile de înzestrare se schimbă frecvent. Este nevoie de priorități clare pe tehnologii critice, alocare de resurse corelată cu aceste priorități și coordonare între Ministerul Apărării și Ministerul Economiei. Participarea activă în EDF înseamnă acces la tehnologie de ultimă generație, costuri reduse prin cooperare și interoperabilitate cu aliații.
Armata Română merită predictibilitate, echipamente moderne și o industrie care să o susțină. Alegerea este simplă: construirea unui ecosistem sau menținerea statutului de spectator. Fondurile europene expun problemele interne, iar adaptarea rapidă este cheia succesului. Este necesară o schimbare de mentalitate, trecerea de la control la deschidere.
Start-up-urile și IMM-urile trebuie atrase în joc. Conducerea Ministerului Apărării trebuie să se concentreze pe programe de acces pentru start-up-uri tech, firme din dual-use, AI și cyber. Se pot acorda granturi mici pentru intrarea în ecosistem, mentorat pentru scrierea de proiecte și acces la testare. Achizițiile strategice sunt necesare, dar nu suficiente.
România participă constant în proiecte EDF, dar coordonează puține. În perioada 2021-2025, în majoritatea cazurilor, România a fost partener, nu coordonator. Finanțările per entitate sunt mai mici decât în statele vestice. România accesează fonduri prin alte instrumente europene dedicate achizițiilor de echipamente. Cooperarea este mai degrabă pe import și interoperabilitate, decât pe dezvoltare tehnologică internă.
Din punct de vedere al rețelelor, România este conectată, dar nu este centrală. Are nevoie de o bază industrială reală, de modernizarea capacităților existente și de atragerea de investiții. Cercetarea trebuie să revină în centrul atenției. Universitățile tehnice trebuie aduse în ecosistem.
În 2024 și 2025, Comisia Europeană va aloca aproximativ 1 miliard de euro pentru proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul apărării, confirmând stabilitatea instrumentului financiar.
Sursa: Economistul.ro
