O planetă de lavă, aflată la sute de ani lumină de Pământ, sfidează așteptările oamenilor de știință. Observațiile realizate cu ajutorul telescopului spațial James Webb sugerează că TOI-561 b, o exoplanetă caracterizată de temperaturi extreme, ar putea avea o atmosferă complexă și un sistem de reciclare unic. Descoperirea deschide noi perspective asupra diversității planetelor stâncoase din afara sistemului nostru solar.
O temperatură mai mică decât cea anticipată
Inițial, cercetătorii estimau că temperatura de pe partea expusă stelei a acestei planete ar trebui să depășească 2.700 de grade Celsius. Surpriza a venit când instrumentul NIRSpec al telescopului James Webb a indicat o temperatură de aproximativ 1.800 de grade Celsius. Această diferență semnificativă sugerează că un mecanism necunoscut transportă căldura de pe partea de zi spre partea de noapte.
Mai multe ipoteze au fost luate în calcul, dar cea mai plauzibilă se referă la existența unei atmosfere bogate în substanțe volatile. Vânturile puternice ar putea distribui energia termică, iar gaze precum vaporii de apă ar absorbi radiația infraroșie, contribuind la răcirea planetei. Totodată, posibilitatea existenței unor nori de silicați, care ar putea reflecta o parte din lumina stelei, este luată în calcul. „TOI-561 b nu este doar o planetă de lavă, ci posibil o lume mult mai complexă, în care suprafața topită, gazele și norii interacționează continuu”, explică cercetătorii.
Un sistem de reciclare neobișnuit
Un alt aspect important în înțelegerea acestei planete este densitatea sa. TOI-561 b este mai puțin densă decât s-ar aștepta, având în vedere compoziția sa stâncoasă. O ipoteză este că planeta ar putea avea un nucleu de fier mai mic și o manta formată din roci mai ușoare. O altă explicație ar putea fi prezența unei atmosfere groase, care ar face planeta să pară mai mare și, implicit, mai puțin densă.
Cea mai fascinantă teorie este aceea a unui echilibru dinamic între oceanul global de magmă și atmosferă. „Practic, TOI-561 b ar putea funcționa ca un sistem de reciclare permanentă, motiv pentru care unii cercetători o descriu drept o ‘minge udă de lavă'”, arată specialiștii. Astfel, gazele ar ieși din interiorul planetei, alimentând atmosfera, dar, în același timp, o parte dintre ele ar fi reabsorbite de magma de la suprafață.
Următoarele etape ale cercetării implică analiza detaliată a datelor obținute de James Webb, inclusiv cartografierea distribuției temperaturilor și investigarea compoziției atmosferei. Noile informații obținute vor oferi o imagine mai clară asupra mecanismelor care guvernează acest corp ceresc extrem.
