O echipă de cercetători elvețieni a dezvoltat un material de construcție revoluționar, fabricat din rumeguș și un mineral numit struvit, care se remarcă prin rezistența la foc și caracterul reciclabil. Noul compozit ar putea oferi o alternativă sustenabilă la plăcile aglomerate pe bază de ciment, utilizate frecvent în amenajările interioare.
Procesul inovator de fabricație
Conform studiului realizat de cercetători de la Universitatea Tehnică ETH Zurich și Institutul de cercetare Empa, procesul de obținere a acestui material implică utilizarea unei enzime extrase din semințele de pepene verde. Această enzimă are rolul de a controla cristalizarea struvitului, un fosfat de amoniu și magneziu incolor, cunoscut pentru proprietățile sale ignifuge. Cristalele mari formate în timpul procesului umplu spațiile dintre particulele de rumeguș, legându-le între ele.
Materialul compozit este apoi presat într-o matriță pentru două zile, după care este lăsat la uscat. Rezultatul este un material cu proprietăți similare plăcilor aglomerate pe bază de ciment, dar cu un impact ecologic mult mai redus. Cercetătorii susțin că materialul obținut poate obține aceeași clasă de protecție împotriva incendiilor ca și plăcile aglomerate cu ciment, folosite adesea în amenajările interioare.
Avantajele noului material
Compozitul obținut din rumeguș și struvit prezintă multiple avantaje. Pe lângă rezistența la foc, acesta este și reciclabil. Un aspect important este că, atunci când este supus căldurii, struvitul se descompune, eliberând vapori de apă și amoniac. Acest proces absoarbe căldura din mediul înconjurător, creând un efect de răcire și stingând flăcările. De asemenea, gazele eliberate înlocuiesc aerul, limitând propagarea incendiului.
Testele au arătat că, sub efectul flăcărilor, materialul formează un strat de material anorganic și carbon, care împiedică extinderea focului. „Panourile din rumeguș și struvit se protejează, practic, singure”, a declarat unul dintre cercetători, Ronny Kursteiner. Plăcile aglomerate cu ciment, în schimb, sunt grele și au o amprentă de carbon ridicată, în timp ce compozitul dezvoltat este ușor și mai ecologic.
Perspective de viitor
Cercetătorii intenționează să continue optimizarea materialului și să găsească modalități eficiente de a extinde procesul de producție. Una dintre provocări este costul relativ ridicat al struvitului comparativ cu lianții polimerici sau cu cimentul. Cu toate acestea, se consideră că struvitul ar putea fi obținut din stațiile de epurare a apelor uzate, unde adesea înfundă conductele de canalizare. „Am putea folosi aceste depozite ca materie primă pentru materialul nostru de construcție”, a adăugat Kursteiner.
