Conform Business-review.eu: România riscă să rateze următorul val de investiții nu pentru că nu este pe harta marilor decizii economice, ci pentru că, odată intrată pe această hartă, capacitatea sa de livrare este pusă sub semnul întrebării. Înaintea noii perioade de bugetare și de decizii investiționale, esența discuției se mută de la atractivitatea curentă a țării la capacitatea sa de a transpune intențiile în realitate.nnAutor: Claudia Sofianu, Partener și Lider al departamentului People Advisory Services la EY România.nnArgumentele bazate pe costuri competitive, proximitatea față de Vest și disponibilitatea forței de muncă nu mai sunt suficiente. Investitorii de astăzi pun accent pe siguranța locației, viteza de implementare și existența personalului calificat capabil să susțină proiecte complexe. Atracția devine doar punctul de pornire în discuția cu investitorii, necesitând acum o demonstrație clară a capacității de a livra.nnRomânia concurează acum cu țări precum Polonia, Cehia și Ungaria pentru proiecte care necesită stabilitate, competențe tehnice și rapiditate. Riscul nu este lipsa interesului, ci pierderea investiției la nivel operațional, acolo unde apar întrebări concrete despre cine proiectează, operează, certifică și livrează la timp.nn
Nearshoring-ul mizează pe siguranță, nu doar pe costuri
nnTensiunile geopolitice au accelerat tendința de reshoring și nearshoring, oferind României o fereastră de oportunitate. Aceasta nu este însă automată, investitorii căutând acum locații unde riscul operațional este mai ușor de controlat, nu doar costuri mai mici.nnConform EY Attractiveness Survey România 2026, în timp ce proiectele de investiții străine directe (ISD) au scăzut cu 7% în Europa, România a atras 109 proiecte, înregistrând o creștere de 16%, și a generat 5.710 de locuri de muncă, cu 39% mai multe decât anul precedent. România câștigă vizibilitate într-o Europă unde capitalul devine din ce în ce mai selectiv.nnStructura investițiilor este, de asemenea, un indicator important, cu proiectele de expansiune dublându-se practic între 2024 și 2025, ajungând la 55% din proiectele anunțate. Investitorii deja prezenți în România aleg să-și mărească expunerea, oferind un vot de încredere mai relevant decât intrarea inițială pe piață.nnStudiul menționat arată însă că doar 52% dintre investitori anticipează o îmbunătățire a atractivității României în următorii trei ani, comparativ cu 58% în ediția anterioară. România este pe hartă, dar nu automat în proiect; atractivitatea deschide ușa, dar capacitatea de a finaliza lucrurile decide permanența investiției.nn
România confruntă un deficit de implementare
nnFluxurile de ISD au revenit la 8,1 miliarde EUR în 2
25, conform EY Attractiveness Survey România 2026, însă recuperarea financiară nu garantează automat capacitatea de livrare. România poate atrage investiții, dar riscă să nu dispună de personal suficient de pregătit pentru a genera valoare adăugată locală, confruntându-se nu atât cu o lipsă de forță de muncă, cât cu un deficit de capacitate de implementare.nnȚara nu mai este percepută ca o destinație bazată exclusiv pe avantajul costurilor scăzute. Investitorii caută din ce în ce mai mult proiecte cu valoare adăugată ridicată, axate pe sofisticarea și repoziționarea sectoarelor economice către segmente superioare ale lanțului valoric. Deși sectorul Mașini și Echipamente rămâne predominant, percepția investitorilor indică faptul că Software & Servicii ICT vor deveni principalul motor al creșterii economice, citat de 14% dintre respondenți, în timp ce sectorul Mașini și Echipamente este considerat cu cel mai mare potențial de creștere de doar 2% dintre respondenți, clasându-se pe locul opt.nnSe observă o orientare mai puternică spre investiții menite să crească productivitatea, punând accent pe calitate și valoare adăugată superioară, prin utilizarea capitalului uman calificat și specializat, spre deosebire de un model bazat preponderent pe competențe generale și avantaje de cost.nn
Industria de apărare, un vector economic
nnDezvoltarea industriei de apărare, determinată de creșterea bugetelor militare, presiunea NATO și inițiativele europene de securitate, transformă apărarea într-un vector economic. Pentru România, întrebarea nu este cât cumpărăm, ci cât putem produce, integra, certifica și menține local.nnAnalizele EY indică faptul că România poate beneficia de programe europene, ajutoare de stat, finanțări pentru capacități industriale și proiecte dual-use. Între 2019 și 2025, țara a implementat pachete de ajutoare de stat în valoare de aproximativ 2,53 miliarde EUR, cu posibilitatea ca noi programe să atingă 5 miliarde EUR, prioritizând tehnologii avansate, cercetare-dezvoltare și industrii strategice.nnIndustria de apărare generează însă cerere pentru competențe rare: inginerie avansată, sisteme integrate, securitate cibernetică, management de proiect complex și conformitate. Proiectele industriale se lovesc de autorizații, furnizori, lipsa tehnicienilor și echipe care nu pot fi construite peste noapte.nnMobilitatea internațională a forței de muncă se restrânge, plasând presiunea pe dezvoltarea talentului local. Reglementările mai stricte, verificările de securitate și politicile de imigrare selective fac ca relocarea rapidă a personalului să fie mai dificilă.nnCompaniile se confruntă cu necesitatea de a dezvolta talentul local, de a recalifica angajații și de a colabora eficient cu universitățile. Un raport al EURES indica faptul că rata de ocupare a forței de muncă în România se situa la 63% în 2023, sub media UE, în timp ce rata de ocupare a tinerilor era de doar 18,7%. Conform datelor INS, rata de ocupare pentru populația de 15-64 ani a rămas constantă în 2025, la 63%.nnCapitalul uman trebuie tratat ca infrastructură strategică, pe aceeași linie cu energia, transporturile sau securitatea cibernetică, devenind o condiție pentru reziliența economică.nnRomânia are o oportunitate reală de a se repoziționa în lanțurile valorice globale, însă investitorii caută deja dovezi concrete. țara este pe hartă, dar rămâne de văzut dacă va fi inclusă în proiecte, diferența făcând-o credibilitatea operațională.
Sursa: Business-review.eu
