O femeie scită supraviețuiește unei intervenții chirurgicale complexe, acum 2.500 de ani
O descoperire arheologică uluitoare dezvăluie o intervenție chirurgicală complexă și o proteză primitivă, efectuate acum 2.500 de ani, pe o femeie scită din Siberia. Cercetătorii au analizat rămășițele mumificate ale victimei, constatând că aceasta a supraviețuit operației la maxilar. Această descoperire aruncă o nouă lumină asupra nivelului de cunoștințe medicale al culturii Pazyryk, un grup nomad înrudit cu sciții, care a înflorit în epoca fierului.
Analiza CT a craniului mumificat a permis vizualizarea în detaliu a operației și a modului în care a fost tratată rana. Această metodă neinvazivă a oferit cercetătorilor posibilitatea de a „diagnostica leziunea, dar și să reconstruiască rezultatele unei intervenții chirurgicale complexe efectuate în vremuri străvechi”, explică Vladimir Kanygin, șeful Laboratorului de Medicină Nucleară și Inovativă de la Universitatea de Stat din Novosibirsk.
Intervenția chirurgicală și reconstrucția maxilarului
Femeia, care a trăit în urmă cu aproximativ 2.500 de ani pe Platoul Ukok din Republica Altai, în sudul Siberiei, a suferit o accidentare gravă la cap. Arheologii au descoperit rămășițele sale mumificate, datând din 1994, într-un mic cimitir de cinci movile. Inițial, mumia a fost studiată sumar, însă o analiză ulterioară, cu ajutorul tomografiei computerizate, a scos la iveală date impresionante.
Scanările CT au arătat că accidentarea a distrus articulația temporo-mandibulară dreaptă, împiedicând femeia să vorbească și să mănânce normal. Dr. Andrey Letyagin, radiolog la Filiala Siberiană a Academiei Ruse de Științe, a precizat că, în literatura de specialitate, nu s-a mai întâlnit o astfel de descoperire. Se presupune că rana a fost cauzată de o căzătură de pe cal, având în vedere că poporul Pazyryk era călăreț.
Descoperirea unei „proteze primitive”
Cercetătorii au descoperit canale subțiri săpate în oasele articulației temporo-mandibulare drepte și fire de păr de cal sau tendoane animale folosite pentru a menține articulația împreună. Dr. Andrey Letyagin a explicat că „această proteză primitivă ținea suprafețele articulare împreună și îi permitea pacientei să își miște maxilarul. Articulația funcționa, dar nu putea mesteca pe partea rănită, probabil din cauza durerii severe”.
Mai multe aspecte ale craniului sugerează că femeia a trăit luni sau chiar ani după operație. Țesut osos nou s-a format în jurul canalelor din articulația temporo-mandibulară dreaptă, iar dinții de pe partea stângă erau uzați și ciobiți, indicând faptul că mesteca doar pe partea neafectată. Natalia Polosmak, arheolog la Filiala Siberiană a Academiei Ruse de Științe, a subliniat că „succesul operației indică faptul că viața ei era prețuită”. Studiul confirmă ideea că poporul Pazyryk putea efectua intervenții chirurgicale complexe pentru a salva viețile semenilor lor.
