Un potențial acord de încetare a focului între Statele Unite și Iran este salutat de China ca o victorie diplomatică, dar experții se întreabă cât de mult a contat cu adevărat Beijingul în negocieri.
Lumea încearcă să înțeleagă ce a reușit acordul de încetare a focului anunțat între SUA și Iran. În timp ce detaliile sunt încă dezbătute, o putere majoră pare să iasă câștigătoare: China. Beijingul este creditat cu eforturile de a convinge Iranul să accepte acordul, consolidându-și statutul de mediator regional.
În mass-media internă chineză, puternic cenzurată, au circulat articole care celebrau rolul jucat de China într-un moment de criză internațională.
Conform unor rapoarte, China a jucat un rol crucial în negocierile din Islamabad. Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a declarat că este de părere că China a convins Iranul să accepte încetarea focului. Aceasta a confirmat rapoartele oficialilor iranieni și pakistanezi, care au subliniat rolul cheie al Beijingului în negocierile de ultimă oră. Cu toate acestea, unii analiști sunt sceptici cu privire la influența reală a Chinei. Un expert a afirmat că acordul, așa cum a fost prezentat inițial de Teheran, este atât de avantajos pentru Iran, încât a fost mai degrabă o ușă deschisă. Acordul include 10 puncte din planul de încetare a focului al Iranului, care au reprezentat revendicările preexistente ale Iranului. Oficial, China nu a confirmat sau infirmat rapoartele privind rolul său activ în negocierile. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe chinez a declarat doar că China a lucrat activ pentru a promova detensionarea și încetarea tuturor ostilităților.
Beijingul va fi mulțumit să fie creditat cu medierea unui acord fragil de pace care pare să fi îndepărtat conflictul din Iran de la o escaladare majoră. China a construit o reputație de mediator în Orientul Mijlociu, remarcabilă fiind medierea apropierii neașteptate dintre Arabia Saudită și Iran în 2023. În 2024, liderii facțiunilor palestiniene rivale au semnat o „Declarație de la Beijing” după discuții în China, în care au convenit să formeze un guvern de unitate națională pentru Palestina. O analiză arată că aceste planuri „sunt menite să construiască o imagine globală a responsabilității și moderației chineze, mai degrabă decât să rezolve efectiv conflictele la care se referă”. China este cel mai mare cumpărător de petrol iranian, ceea ce o face importantă din punct de vedere economic pentru Teheran. Cu toate acestea, relațiile diplomatice dintre cele două țări nu sunt deosebit de profunde.
Analistii pun la îndoială ideea că China ar putea acționa ca garant al oricărui acord de încetare a focului în Orientul Mijlociu. Un oficial iranian a afirmat că spera ca „țările mari precum China și Rusia” să colaboreze pentru a garanta pacea în regiune. Un expert a afirmat că China nu are interese directe cu niciuna dintre părțile implicate în Orientul Mijlociu. Acesta a mai spus că rolul de garant ar implica costuri diplomatice extrem de mari și că China nu s-ar angaja ușor într-o astfel de acțiune. Acordul de încetare a focului nu este doar o victorie de imagine pentru China. În ciuda stocurilor mari de petrol ale țării, riscul unei recesiuni globale și al creșterii prețurilor la combustibilii fosili reprezintă o amenințare pentru economia chineză, care este puternic dependentă de exporturi. China, prin intermediul Ministerului de Externe, a confirmat că va continua eforturile diplomatice în vederea stabilirii păcii în regiune, fără a oferi detalii suplimentare cu privire la rolul său specific în negocieri.China, un mediator influent?
Avantajele strategice ale Chinei
Rolul Chinei: realitate vs. percepție
