Creierul adolescentin: mitul „neformat” și adevărul din spatele dezvoltării
București – Ideea că adolescenții nu sunt pe deplin „formați” din punct de vedere neurologic, din cauza unui lob frontal incomplet dezvoltat, este o concepție larg răspândită, dar profund simplificată. Studiile recente arată că dezvoltarea creierului este un proces continuu, care se extinde mult dincolo de vârsta de 25 de ani, contrazicând astfel o mitologie populară.
Această percepție, care a prins rădăcini în cultura populară, are la bază cercetări din anii 1990 și 2000. Folosind tehnici de imagistică cerebrală, oamenii de știință au observat schimbări semnificative în creierul copiilor și adolescenților. Datele disponibile la acea vreme indicau o posibilă încheiere a dezvoltării în jurul vârstei de 20 de ani, ceea ce a dus la o generalizare.
Numărul de 25 de ani, adesea citat ca prag pentru maturizarea completă a creierului, a fost stabilit mai degrabă intuitiv decât pe baza unor dovezi științifice solide. Cercetătoarea în neuroștiințe, Kate Mills, recunoaște nedumerirea legată de această cifră, sugerând că alegerea ei ar putea fi mai degrabă arbitrară decât bazată pe date concrete. Larry Steinberg, un cercetător influent în domeniul dezvoltării adolescenților, a subliniat că cifra de 25 de ani s-a propagat în cultura populară printr-un mecanism de transmitere distorsionat.
Un studiu publicat în noiembrie 2025 de Universitatea Cambridge, sub conducerea Dr. Alexa Mousley și a profesorului Duncan Astle, a analizat peste 4.000 de scanări RMN, de la nou-născuți până la persoane de 90 de ani. Concluziile au arătat că creierul continuă să se modifice semnificativ până la începutul vieții adulte, chiar și după vârsta de 30 de ani. Înțelegerea actuală este că zonele responsabile de luarea deciziilor și planificare sunt active și se perfecționează continuu, nu se „activează” brusc la o anumită vârstă. Procesul de mielinizare, adică învelirea conexiunilor neuronale pentru a accelera transmiterea semnalelor, este un factor important, dar doar o etapă într-un proces complex care durează toată viața.
Ideea că adolescenții iau decizii riscante exclusiv din cauza unui creier „incomplet” este o simplificare exagerată. Factori precum emoțiile intense și presiunea socială influențează procesul de luare a deciziilor. Cercetătorii se referă la acest fenomen ca „hot cognition”. Adolescenții care iau decizii în lipsa acestor factori se pot comporta la fel de rațional ca adulții. În Scoția, de exemplu, recomandările oficiale privind stabilirea pedepselor judecătorești pentru persoanele sub 25 de ani țin cont de presupusa diferență de dezvoltare, bazându-se pe o estimare științifică încă dezbătută. Studiile recente arată că creierul uman este mult mai adaptabil și flexibil decât se credea inițial.Originea pragului de 25 de ani: o simplificare
Ce spun cercetările actuale despre creier
Adolescenții și deciziile: contextul contează
