Cercetătorii au descoperit că marcajele lăsate de căprioare pe copaci și sol strălucesc în lumină ultravioletă, oferind o nouă perspectivă asupra comunicării acestor animale.
Un studiu recent publicat arată că urmele lăsate de căprioare, observate în special în sezonul de împerechere, emit semnale vizuale detectabile pentru aceste animale. Descoperirea, realizată de cercetători americani, sugerează că, pe lângă miros, căprioarele ar putea folosi și semnale vizuale pentru a-și transmite informații în mediul forestier. Aceste marcaje, cunoscute sub numele de „deer rubs” și „scrapes”, pot deveni luminoase la amurg și în zori, perioadele de maximă activitate ale căprioarelor.
Fotoluminiscența, o formă de comunicare vizuală?
Masculii de cerb cu coadă albă își marchează teritoriul prin frecarea coarnelor de copaci și sol, lăsând urme olfactive sub formă de secreții. Aceste semne funcționează ca avertismente pentru rivali și semnale pentru potențialii parteneri. Cercetătorii de la Universitatea din Georgia (UGA) au descoperit că aceste marcaje „strălucesc” în spectrul ultraviolet, o descoperire semnificativă.
Echipa de cercetare a constatat că ochii căprioarelor pot percepe aceste lungimi de undă. „Fotoluminiscența rezultată ar fi vizibilă pentru căprioare, pe baza capacităților vizuale descrise anterior”, au scris autorii studiului. Studiul a fost efectuat într-o pădure experimentală, unde cercetătorii au identificat numeroase urme și marcaje. Ulterior, aceștia au folosit lanterne ultraviolete pentru a observa comportamentul acestor urme.
Mecanismele din spatele „strălucirii”
Nu este clar în ce măsură „strălucirea” provine de la arbori, arbuști sau fluidele lăsate de animale. Urina căprioarelor conține substanțe chimice care reacționează la lumina ultravioletă, iar fenolii și terpenele eliberate de glandele frontale ale masculilor ar putea avea proprietăți similare. De asemenea, atunci când căprioarele deteriorează plantele, expun lignina și terpenele din lemn, compuși cunoscuți pentru capacitatea lor de a emite fotoluminiscență.
“Indiferent dacă fotoluminiscența este rezultatul secrețiilor glandulare sau al proprietăților lemnului, rămâne faptul că aceste urme contrastează vizual cu mediul înconjurător într-un mod adaptat în mod unic vederii căprioarelor”, notează autorii. Cercetările anterioare au arătat că aceste animale pot vedea reflexiile sau emisiile din acest spectru, orice suprafață care strălucea fiind ușor perceptibilă pentru ochii lor.
Rezultatele sugerează că aceste animale ar putea comunica printr-un fel de „panouri luminoase” invizibile pentru oameni. Autorii studiului au menționat că, deși nu au testat direct modificări comportamentale ale căprioarelor ca urmare a prezenței fotoluminiscenței, iradianța urmelor a crescut în același timp cu nivelurile hormonale ale animalelor, iar schimbările comportamentale sunt cunoscute ca evoluând pe măsură ce sezonul de reproducere avansează.
