O planetă stâncoasă cu atmosferă, descoperită de astronomi
O echipă de astronomi a detectat indicii clare ale prezenței unei atmosfere în jurul unei exoplanete stâncoase, situată în afara sistemului nostru solar. Folosind Telescopul Spațial James Webb (JWST), cercetătorii au reușit să identifice urme de gaz în jurul planetei TOI-561 b, un „Super-Pământ” antic, a cărei suprafață ar putea fi acoperită de rocă topită. Descoperirea este un pas important în astronomie, demonstrând că chiar și lumile considerate inospitaliere pot ascunde caracteristici surprinzătoare sub aspectul lor exterior.
Un „Super-Pământ” fierbinte și misterios
TOI-561 b este de două ori mai masivă decât Pământul, dar se deosebește dramatic de planeta noastră în multe privințe. Orbitează extrem de aproape de steaua sa, parcurgând o orbită completă în doar 10,56 ore. Distanța dintre planetă și steaua sa este de 40 de ori mai mică decât cea dintre Mercur și Soare. Datorită acestei apropieri, o parte a planetei este orientată constant spre stea, fiind în „zi” permanentă.
„Bazându-ne pe ceea ce știm despre alte sisteme, astronomii ar fi prezis că o astfel de planetă este prea mică și prea fierbinte pentru a-și păstra propria atmosferă mult timp după formare,” a explicat Nicole Wallack, co-autor al studiului. „Dar observațiile noastre sugerează că este înconjurată de un strat relativ gros de gaz, răsturnând teoriile convenționale despre planetele cu perioadă ultra-scurtă.”
Măsurători de temperatură și implicații
Prezența atmosferei ar putea explica densitatea neobișnuită a planetei. TOI-561 b orbitează în jurul unei stele foarte bătrâne, de două ori mai veche decât Soarele, săracă în fier, aflată într-o regiune a Căii Lactee cunoscută sub numele de „discul gros”. Acest lucru sugerează că planeta s-a format într-un mediu chimic diferit față de cel al Sistemului Solar.
Pentru a confirma existența gazelor, echipa a folosit spectrograful NIRSpec al telescopului Webb pentru a măsura temperatura feței luminate a planetei. Dacă TOI-561 b nu ar fi avut atmosferă, temperatura ar fi trebuit să atingă aproape 2.700 de grade Celsius. Totuși, măsurătorile au indicat o temperatură de aproximativ 1.800 de grade Celsius, o diferență importantă.
Co-autorul Tim Lichtenberg a declarat: „Credem că există un echilibru între oceanul de magmă și atmosferă. În timp ce gazele ies din interior pentru a hrăni atmosfera, oceanul de magmă le absoarbe înapoi. Această planetă trebuie să fie mult mai bogată în substanțe volatile decât Pământul. Este cu adevărat ca o bilă de lavă umedă.”
Studiul a fost publicat în revista științifică [ScienceDaily].
