Virusurile, „purtătoare de cuvânt” care ascultă conversațiile altora
Un studiu recent arată că virusurile, la fel ca alte organisme vii, par să folosească informații din mediul înconjurător pentru a lua decizii. Mai mult, cercetătorii au descoperit că unele virusuri pot „învăța” unele de la altele, comunicând prin semnale chimice și, uneori, preluând informații chiar și de la alte specii. Rezultatele demonstrează complexitatea interacțiunilor dintre aceste entități biologice, inclusiv capacitatea lor de a interpreta greșit semnalele și de a se adapta.
Bacteriofagii și tactica „hibernării”
Bacteriofagii, virusuri care atacă bacteriile, sunt un subiect de interes major în cercetare. Aceștia reprezintă o potențială soluție la rezistența la antibiotice, deoarece pot evolua pentru a contracara mecanismele de apărare ale bacteriilor. Rebecca Woodhams, o cercetătoare în domeniu, explică că decizia unui bacteriofag de a distruge o celulă infectată (liză) sau de a rămâne latent (lizogenie) depinde de context. „Când există multe bacterii disponibile, bacteriofagii aleg liza. Când gazdele sunt puține, este mai sigur să aștepte.” Această tactică poate fi interpretată ca o formă de „hibernare” virală, adaptată la resursele disponibile.
În urmă cu un deceniu, s-a descoperit că bacteriofagii comunică prin semnale chimice sub formă de peptide. Concentrația acestor molecule oferă informații despre abundența „gazdelor”, un mecanism similar cu „sensibilitatea la cvorum” observată la bacterii. Totodată, s-a constatat că pot „asculta” și semnalele altor specii. „Când un bacteriofag detectează semnale de la altă specie, este mai probabil să rămână latent, chiar dacă informația nu reflectă situația sa reală”, a explicat Robyn Manley.
„Dezinformarea” virală și impactul asupra evoluției
Comunicarea între virusuri nu este întotdeauna un proces de cooperare; poate implica și manipulare. Unele specii de bacteriofagi pot „înțelege” semnalele emise de alte specii, fără ca răspunsul să fie reciproc. „Acest lucru îl poate avantaja pe virusul care transmite semnalul, deoarece îl împiedică pe celălalt să distrugă celule. Dar pentru cel care răspunde, poate fi dezavantajos. Cu alte cuvinte, comunicarea virală nu înseamnă doar cooperare, ci și manipulare”, a spus Manley.
Descoperirile sugerează că „dezinformarea” nu este o caracteristică exclusiv umană, ci un mecanism prezent în natură. Dacă semnalele false devin prea eficiente, acestea pot duce la apariția unor mutații care ignoră aceste mesaje, generând efecte pe termen lung. Cercetătorii au studiat bacteriofagii care infectează bacterii precum Bacillus subtilis și Bacillus thuringiensis. Concluziile studiului pot fi aplicate și bacteriofagilor care atacă bacterii periculoase pentru oameni.
Studiul a fost publicat în revista Cell. O altă echipă de cercetători a ajuns la concluzii similare utilizând specii diferite de bacteriofagi, consolidând astfel înțelegerea acestui fenomen fascinant al comunicării virale.
