Astronomii au făcut o descoperire surprinzătoare despre pulsari, stelele neutronice care se rotesc cu viteze amețitoare. Cercetătorii au observat că aceste obiecte cosmice pot emite unde radio nu doar dinspre poli, precum se credea până acum, ci și din alte regiuni. Această constatare contrazice modelele existente și deschide noi perspective în înțelegerea acestor „faruri cosmice”.
Noi emisii radio de la pulsari: O provocare pentru teorie
Pulsarii, rezultatul exploziei unor stele masive, sunt cunoscute pentru densitatea lor extremă și rotația rapidă. Această rotație generează câmpuri magnetice puternice și fascicule de radiație, asemenea unor faruri cosmice. De obicei, se credea că radiația radio este emisă doar din apropierea suprafeței stelei și de la poli. Însă, noua cercetare, publicată în revista științifică Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, arată că o parte semnificativă din pulsari emit unde radio și din alte zone.
Echipa de cercetare a analizat date de la aproximativ 200 de pulsari de milisecundă, pulsari care se rotesc foarte rapid. Comparând datele radio cu observațiile în domeniul razelor gamma, s-a descoperit că aproximativ o treime dintre acești pulsari prezintă emisii radio din mai multe regiuni, nu doar de la poli. Acest procent este mult mai mare decât în cazul pulsarilor care se rotesc mai lent. Impulsurile radio provenite din aceste noi zone par să coincidă cu exploziile de raze gamma detectate de Telescopul Spațial Fermi al NASA, sugerând o origine comună.
De ce contează descoperirea
„Faptul că detectăm semnale atât de la suprafața stelei, cât și din zona periferică a câmpului său magnetic arată că aceste obiecte sunt mult mai complexe decât credeam”, a explicat Simon Johnston de la agenția australiană CSIRO, implicată în studiu. Această descoperire sugerează că pulsarii de milisecundă ar putea emite radiații radio și dintr-o structură numită „current sheet”, o regiune îndepărtată formată din particule încărcate. Această zonă era deja cunoscută ca sursă de radiație gamma.
Această nouă perspectivă ar putea explica și semnalele radio fragmentate sau neobișnuite observate de la unii pulsari. Modul în care vedem un pulsar depinde de unghiul său față de Pământ, putând detecta semnale din poli, din „current sheet” sau din ambele zone.
Implicații pentru detectarea undelor gravitaționale
Un rezultat important al acestei cercetări este că pulsarii de milisecundă ar putea fi mai ușor de detectat decât se credea anterior. Deoarece undele radio sunt emise într-un interval mai larg de direcții, nu mai este necesar ca fasciculul să fie perfect aliniat cu Pământul. Acest lucru are implicații importante pentru proiectele care folosesc pulsari pentru a detecta unde gravitaționale, oscilații ale spațiu-timpului. Deocamdată, cercetătorii nu înțeleg încă pe deplin cum sunt generate aceste impulsuri radio la distanțe atât de mari de steaua neutronică și în mediul extrem din jurul ei.
„Înțelegerea originii acestor semnale este esențială pentru a folosi pulsarii ca instrumente de precizie”, a declarat Michael Kramer, cercetător la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie din Germania.
