România, sub presiunea UE: Reciclarea textilelor, o urgență ignorată
România se confruntă cu o provocare majoră în ceea ce privește gestionarea deșeurilor textile, în contextul în care Uniunea Europeană (UE) impune termene clare pentru colectarea separată și pregătește un sistem de responsabilitate extinsă a producătorilor (EPR). Anual, țara produce aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile, însă sub 10% din acestea sunt reciclate sau reutilizate. Într-un efort de a evita sancțiunile și de a transforma problema într-o oportunitate economică, autoritățile și industria caută soluții rapide.
Lipsa infrastructurii și a unui sistem integrat de reciclare
O conferință organizată recent la Senatul României, intitulată „Textilele în România: între Directiva UE și implementarea națională”, a evidențiat dimensiunea problemei. Evenimentul a reunit autorități, reprezentanți ai industriei și experți europeni pentru a discuta despre modalitățile de construire a unui sistem funcțional. Datele prezentate au relevat că o mare parte din deșeurile textile ajung la depozitare sau incinerare, din lipsa unui mecanism coerent de gestionare.
Noua directivă europeană privind textilele obligă statele membre să implementeze colectarea separată începând cu 1 ianuarie 2025. România are termen până în 2027 pentru a transpune legislația și până în 2028 pentru a avea un sistem EPR funcțional. În prezent, țara nu dispune de o infrastructură integrată de colectare, sortare și reciclare, nici de un mecanism financiar stabil care să susțină aceste activități.
Diana Buzoianu, ministrul Mediului, a subliniat importanța construirii unui sistem realist, nu doar a conformării formale. „Viziunea noastră este să construim, împreună cu actorii din piață, un sistem care funcționează în mod real, cu etape clare și un calendar predictibil”, a declarat aceasta. Aurel Ciobanu-Dordea, Director Economie Circulară din cadrul Comisiei Europene, a accentuat faptul că obligativitatea colectării separate este o responsabilitate deplină: „Responsabilitatea este 100% – colectarea separată trebuie realizată riguros, iar datele trebuie să stea la baza deciziilor.”
Oportunități economice și necesitatea implicării mediului privat
Una dintre concluziile majore ale conferinței este că simpla dezvoltare a infrastructurii de colectare nu este suficientă. Sistemul trebuie gândit în ansamblu, de la reutilizare și reciclare până la crearea unei piețe pentru materiile prime secundare. Mihaela Frăsineanu, consilier al premierului, a subliniat necesitatea unei implementări coerente și a investițiilor sincronizate pe întreg lanțul. Viorel Băltărețu, secretar de stat în Ministerul Economiei, a evidențiat potențialul economic al sectorului.
Capacitatea actuală a statului este limitată, iar sistemul nu poate funcționa exclusiv pe infrastructura publică. Este necesară implicarea mediului privat, dar și dezvoltarea economiei sociale, mai ales în zona de reutilizare și reparații. Principalele concluzii ale discuțiilor au fost: dependența de infrastructura publică insuficient dezvoltată este un impediment major, este nevoie de o infrastructură integrată, implementarea trebuie realizată în parteneriat cu mediul privat, lipsa datelor și a trasabilității este un blocaj, și schimbarea comportamentului consumatorilor este esențială.
În cadrul conferinței, un raport a arătat că România nu deține o imagine completă a pieței textile și nici instrumente funcționale dedicate, precum OIREP-uri specializate sau sisteme de raportare adaptate. Autoritățile au identificat o problemă importantă de colectare și gestionare a deșeurilor textile, motiv pentru care ministrul Mediului a anunțat recent noi consultări cu mediul de afaceri pentru a identifica soluții concrete.
