Descoperire uimitoare în Maroc: Rocile „cu piele de elefant” dezvăluie secrete despre viața microbiană antică
O formațiune stâncoasă neobișnuită din Maroc, cu o textură ce amintește de pielea de elefant, a generat o reconsiderare a locurilor în care ar fi putut trăi microbii antici. Studiul, publicat recent, sugerează că aceste organisme primitive ar fi putut prospera în adâncurile oceanului, hrănindu-se cu substanțe chimice, nu cu lumina solară, așa cum se credea anterior. Descoperirea deschide noi perspective asupra evoluției vieții și pune sub semnul întrebării interpretările anterioare ale unor fosile similare.
În anul 2016, geologul Rowan Martindale se afla într-o drumeție pe un deal din Maroc. Acolo, atenția i-a fost atrasă de o placă de rocă sedimentară. Textura ridată, asemănătoare pielii de elefant, a ieșit instantaneu în evidență. „M-am uitat la riduri și m-am gândit: «Acestea nu ar trebui să se afle în roci de acest fel. Ce naiba se întâmplă?»”, a declarat Martindale, profesor asociat la Școala Jackson de Geostiințe a Universității din Texas, Austin.
Microbi în adâncuri: Noua perspectivă asupra habitatului antic
Analiza rocilor a relevat o istorie fascinantă. Textura ridată semăna cu covorașele microbiene fosilizate. Aceste structuri se formează atunci când comunități de microbi cresc pe sedimente. În cazul de față, texturile păreau să păstreze un strat dens de viață microbiană care a existat cu peste 180 de milioane de ani în urmă, în timpul Jurassicului timpuriu.
Problema majoră a fost contextul. Stratul de rocă unde au fost găsite ridurile se forma în apele adânci ale oceanului, la aproape 200 de metri sub suprafață. Oamenii de știință considerau că astfel de structuri microbiene se formează doar în medii cu adâncime mică, unde microbii puteau folosi lumina soarelui pentru energie. În apele mai adânci, aceste forme erau de obicei atribuite alunecărilor de teren subacvatice.
Pentru a explica descoperirea, echipa cercetătoare a propus o nouă interpretare. Aceasta leagă procesele geologice de activitatea biologică. Alunecările de teren subacvatice au adus nutrienți pe fundul mării, permițând microbilor să crească și să formeze structurile. Microorganismele nu depindeau de lumina soarelui, ci de substanțe chimice pentru energie, printr-un proces numit chemosinteză.
Implicații majore pentru înțelegerea vieții timpurii
Descoperirea ar putea avea implicații semnificative. Dacă comunitățile microbiene chemosintetice au fost mai răspândite decât se credea, fosilele acestora ar putea fi mai frecvente. Este posibil ca oamenii de știință să le fi trecut cu vederea, interpretând texturile rocilor ridate ca fiind simple formațiuni.
Aceste ecosisteme există și în prezent. Unele covorașe microbiene prosperă în medii adânci și întunecate, hrănindu-se cu energie chimică. Un exemplu pot fi cadavrele de balene care se scufundă pe fundul mării. Aceste locuri creează ecosisteme temporare, dar bogate, unde microbii se colonizează rapid. Studiul subliniază importanța identificării clare a structurilor, pentru a nu le confunda cu formațiuni fizice.
