Mulți oameni caută relaxare în telefon după o zi lungă, însă un neurolog atrage atenția că acest obicei poate fi nociv. Dr. Priyanka Sehrawat subliniază că, în loc să se odihnească, creierul este de fapt suprasolicitat în fața ecranului. Utilizarea telefonului ca metodă de relaxare este o iluzie, cu efecte negative pe termen lung.
Telefonul, un fals prieten
Telefonul mobil a devenit o extensie a vieții cotidiene. E primul lucru pe care oamenii îl verifică dimineața și ultimul înainte de somn. Mulți îl folosesc pentru a se relaxa după o zi plină. Însă, potrivit neurologului Priyanka Sehrawat, această relaxare este înșelătoare.
Derularea conținutului pe telefon expune creierul la o cantitate mare de informații într-un timp scurt. Informațiile se schimbă constant, iar creierul este în permanentă procesare. Dr. Sehrawat explică: „Dacă îți folosești telefonul mobil pentru a te relaxa mental, faci exact opusul pentru creierul tău”.
Efectele ascunse ale suprastimulării
Senzația de plăcere resimțită în timpul utilizării telefonului maschează oboseala reală a creierului. Dopamina eliberată induce o stare de satisfacție, dar creierul este de fapt epuizat. Efectele pe termen lung includ anxietate, depresie, migrene şi probleme cu somnul. Lumina albastră a ecranului perturbă producția de melatonină, hormonul somnului, ceea ce duce la un somn de proastă calitate.
Dr. Sehrawat nu sugerează renunțarea totală la telefon, ci înlocuirea treptată a obiceiului cu activități care permit creierului să se odihnească. Recomandările includ exerciții de respirație profundă, ținerea unui jurnal pentru a nota gândurile înainte de culcare sau cititul. Conversațiile cu cei apropiați, plimbările scurte sau ascultarea muzicii sunt, de asemenea, alternative benefice.
Conștientizarea, pasul spre schimbare
Telefonul poate crea dependență, recunoaște neurologul. Cheia pentru a gestiona această dependență este conștientizarea. Înțelegerea modului în care ecranul afectează creierul poate face mai ușoară decizia de a renunța la telefon pentru o perioadă. Nu este vorba de o disciplină extremă, ci de a înțelege că odihna reală are alte forme.
