Vicepremierul Oana Gheorghiu a prezentat publicului o radiografie detaliată a dezastrului numit Petrotrans SA, o companie care, potrivit acesteia, ”a murit de trei ori” din cauza jafului generalizat și a lipsei de reacție a statului român. O rețea de conducte magistrale pentru transportul produselor petroliere, construită în decenii, a fost distrusă sistematic sub ochii autorităților.
O istorie a eșecului și a furtului
Gheorghiu a subliniat că Petrotrans SA nu a fost niciodată listată la bursă, rămânând complet sub controlul statului. Ferită de piață și de transparență, compania a fost lăsată pradă intereselor obscure. O conductă, care traversa subteran România, nu mai transporta nimic de aproape 20 de ani, fiind demontată bucată cu bucată de hoți. Cu toate acestea, statul român continua să plătească anual 27.960 de euro proprietarilor terenului.
Cauza? Nimeni nu a semnat o hârtie pentru a radia definitiv conductele din inventarul domeniului public. În 1996, guvernul desființează entitatea care opera conductele și o absoarbe în Petrom, uitând să o scoată din lista privatizărilor în masă. Astfel, acțiunile unei companii inexistente erau tranzacționate pe RASDAQ. În anul 2000, o patrulă de jandarmi descoperă primele furturi, dar preferă tăcerea în schimbul mitei. Afacerile continuă.
În 2004, hoții montează o instalație de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta barje, se fură peste 100.000 de tone de combustibil, statul, prin forțele sale de ordine, ajută la jefuirea unei companii a statului. Ordonanța din 2005 desemnează Petrotrans SA drept operator licențiat, dar nu îi atribuie concesiunea. În august 2005, activitatea companiei încetează din cauza unei decizii administrative. Un faliment este declarat în 2007.
Incompetență și ineficiență în procesul de lichidare
Curtea Supremă condamnă 56 de persoane în 2012, dar paguba oficială este de 150.000 de euro, o sumă infimă în comparație cu prejudiciul real. Lichidatorul recuperează 7,3 milioane de lei din vânzarea activelor, iar unele terenuri trec prin multiple runde de licitație, cu prețuri reduse, fără succes. În 2019, lichidatorul depune raportul final, cerând închiderea procedurii, dar Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului votează împotrivă, blocând astfel finalizarea falimentului.
Un viitor incert
Compania încă mai există din punct de vedere juridic în 2026, iar statul continuă să plătească pentru o conductă furată. Creditorii nu au primit niciun ban, iar creanțele nerecuperate se ridică la 329 de milioane de lei. Gheorghiu a accentuat că Petrotrans SA a murit de trei ori: în 2005, la intrarea în faliment în 2007 și în 2019, când lichidarea a fost blocată.
În prezent, compania încă există în acte, dar de fapt nu mai operează din 2005. Lipsa de decizie a costat mai mult decât orice decizie proastă posibilă.
