Copiii neanderthalieni din Germania antică vânau țestoase minuscule, dezvăluie o cercetare recentă. Studiul, publicat în revista Scientific Reports, sugerează că aceste creaturi erau vânate, cel mai probabil, nu pentru hrană, ci pentru alte scopuri încă neclare. Descoperirea aduce o nouă perspectivă asupra complexității vieții rudelor noastre dispărute.
Țestoasele, un mister pentru arheologi
Arheologii au descoperit resturi de țestoase datând de acum 125.000 de ani, în situl paleolitic Neumark-Nord din centrul Germaniei. Situl oferă o „instantanee” a vieții neanderthalienilor din timpul ultimei perioade interglaciare. Săpăturile au scos la iveală zeci de carapace de țestoase, multe cu urme de măcelărire.
Deși este bine cunoscut faptul că neanderthalienii vânau țestoase, acest lucru a fost demonstrat până acum doar în regiunile din jurul Mediteranei, unde clima este favorabilă țestoaselor. Noua cercetare, însă, se concentrează pe o zonă mult mai nordică, unde existența țestoaselor era mai puțin probabilă. Întrebarea principală este, așadar, de ce neanderthalienii vânau aceste animale.
De ce nu erau țestoasele o sursă de hrană?
Analizele arată că țestoasele de baltă europene (Emys orbicularis), specia găsită în sit, nu erau valoroase din punct de vedere nutrițional. Cu o greutate de aproximativ un kilogram, acestea nu ar fi oferit suficientă energie pentru a justifica efortul de a le vâna. Cercetătorii exclud aproape complet posibilitatea ca țestoasele să fi fost consumate ca aliment. În plus, neanderthalienii aveau acces la o sursă bogată de hrană, inclusiv animale de talie mare.
O ipoteză interesantă este că țestoasele ar fi fost vânate de copii. Carapacele lor ar fi putut fi folosite pentru a crea unelte sau recipiente. O altă posibilitate este utilizarea lor în scopuri medicinale, o practică întâlnită până în secolul al XIX-lea. Rămâne, de asemenea, posibilitatea ca ele să fi fost vânate pur și simplu pentru gustul lor.
O perspectivă asupra complexității vieții neanderthalienilor
Descoperirea acestor carapace de țestoase este o contribuție importantă la imaginea tot mai complexă pe care o avem despre neanderthalieni. Strategiile lor de supraviețuire depășeau cu mult simpla maximizare a aportului caloric, fiind complexe și flexibile. Studiul demonstrează adaptabilitatea neanderthalienilor și capacitatea lor de a folosi resursele disponibile în moduri diverse.
Studiul publicat în Scientific Reports oferă o incursiune valoroasă în viața neanderthalienilor și în modul în care aceștia utilizau mediul înconjurător. Cercetarea a fost realizată de o echipă de la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz și centrul de cercetare arheologică MONREPOS.
