Conform Cursdeguvernare.ro: Agenția de rating S&P a reconfirmat ratingul României la BBB-, menținând astfel țara în categoria investițiilor recomandate, chiar dacă la limita inferioară. Cu toate acestea, evaluarea vine cu o perspectivă negativă, semnalând vulnerabilități persistente ale economiei românești. Riscul unei retrogradări rămâne, iar consecințele ar putea fi semnificative pentru finanțarea publică și privată.
Potrivit unei analize realizate de Alexander Milcev de la Ernst&Young România, publicată în revista CRONICILE CursDeGuvernare, pierderea statutului „investment grade” ar genera costuri suplimentare considerabile. Deficitele bugetare și de cont curent, alături de creșterea datoriei publice, sunt principalele motive de îngrijorare semnalate de agențiile de rating, completate de instabilitatea politică.
Costurile unei retrogradări
Viteza cu care cresc necesarul de finanțare și datoria guvernamentală, într-un context de deficite persistente, este problema principală. Agențiile de rating, precum Fitch și Standard & Poor’s, atrag atenția asupra nevoilor externe ridicate și a ponderii mari a investitorilor străini în finanțarea datoriei publice. S&P estimează că necesarul extern de finanțare al economiei va rămâne la 18% din PIB în 2026.
Piața obligațiunilor reflectă deja această percepție de risc. La începutul lunii iulie, randamentul obligațiunilor guvernamentale românești pe 10 ani atingea 6,75%, aproape dublu față de Germania (3,07%). Acest diferențial de aproape 368 de puncte de bază subliniază preocupările investitorilor legate de riscul fiscal și extern al României.
Analiza EY România, bazată pe obligațiuni corporative europene și internaționale, arată clar impactul unei posibile retrogradări. Comparativ cu emitenții cu rating BBB-/Baa3 (ultima categorie „investment grade”), cei cu rating BB/Ba2 ar putea solicita un randament suplimentar de până la 1,55 puncte procentuale (pp), iar cei cu rating BB-/Ba3, chiar și 1,65 pp, în scenariul median. În condiții de piață tensionate, primele de risc pot depăși chiar și două puncte procentuale suplimentare.
Impactul financiar direct
Estimările privind costul suplimentar anual al datoriei, în cazul unei retrogradări sub pragul „investment grade”, arată impactul asupra bugetului public și a sectorului privat. În scenariul median, costul suplimentar anual ar fi de aproximativ 3,56 miliarde de euro, echivalentul a 1% din PIB. Pentru datoria publică, acest cost s-ar ridica la 2,02 miliarde de euro, iar pentru datoria privată la 1,54 miliarde de euro.
Acest cost suplimentar, aplicat anual, se traduce într-o povară per capita. Dacă întreaga datorie externă de aproximativ 229,55 miliarde de euro ar fi finanțată la costuri specifice ratingurilor din categoria BB, costul suplimentar anual ar varia între 0,92 miliarde de euro (best case) și 3,79 miliarde de euro (worst case). Împărțit la o populație estimată la 21,6 milioane de persoane pentru ianuarie 2026, acest lucru înseamnă o povară suplimentară de la 42 la 175 de euro anual pentru fiecare cetățean, reprezentând fonduri care nu mai pot fi direcționate către investiții.
Riscuri sistemice
Ratingul suveran nu influențează doar costurile de împrumut ale statului, ci acționează și ca un plafon pentru instituțiile financiare și companiile locale. O retrogradare ar crește costurile de finanțare pentru bănci și ar face obligațiunile corporative mai scumpe. De asemenea, investitorii străini ar putea deveni mai prudenți, iar fondurile de pensii și administratorii de active cu mandate stricte pentru investiții „investment grade” ar putea fi forțați să vândă titluri românești.
Acest scenariu poate declanșa un cerc vicios financiar. Randamentele mai mari cerute de investitori cresc dobânzile plătite de stat, mărind deficitul bugetar și diminuând spațiul pentru investiții publice. Dificultatea consolidării fiscale, percepută de agențiile de rating, ar putea duce la noi creșteri ale primelor de risc.
Pentru România, miza principală este păstrarea accesului la finanțare la costurile actuale, esențială pentru reducerea deficitului, finanțarea investițiilor majore și valorificarea fondurilor europene. Pierderea statutului „investment grade” ar însemna intrarea într-un regim economic unde toți actorii naționali ar concura pentru un capital mai scump, într-un moment critic pentru investiții și reforme. Prețul capitalului pe viitor este esențial, mai mult decât litera dintr-un rating.
Sursa: Cursdeguvernare.ro
