Galați, Dorohoi: Primele pogromuri ale armatei române, preludiu Holocaust

Conform G4Media: Masacrele din vara lui 1940: Galați și Dorohoi, începutul negru al Holocaustului în România

Istoricul Adrian CIOFLÂNCĂ, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România și membru în colegiul CNSAS, detaliază în cadrul unui interviu cum au avut loc cele două masacre petrecute în timpul retragerii armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei, ca efect al ultimatumului sovietic în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. Evenimentele din 30 iunie și 1 iulie 1940 marchează, conform istoricului, începutul Holocaustului pe teritoriul României, punând sub semnul întrebării cronologia tradițională a acestui eveniment.

Lacrimile de la Galați: Refugiați transformați în victime

La Galați, pe 30 iunie 1940, autoritățile militare au decis concentrarea refugiaților veniți din Basarabia într-un lagăr improvizat lângă gară, inhibând accesul celor care doreau să ajungă în Basarabia. Aproximativ 2000 de persoane au fost adăpostite sub cerul liber, fără hrană sau apă, în timp ce agenți vamali, militari și polițiști efectuau percheziții, deposedându-i de bunuri. Acest control a degenerat într-un masacru după ce un incident, declanșat de o palmă dată unei femei care protesta, a dus la focuri de armă. Trupe retrase din Basarabia, marcate de frustrări și dornice de răzbunare, alături de unități de marină și infanterie, au deschis focul asupra refugiaților. Estimările victimelor variază între 80 și 400 de persoane, formată din evrei, români basarabeni, ucraineni și ruși. Până în prezent, groapa comună a victimelor nu a fost identificată în oraș.

Dorohoi: Psihoza retragerii și violența pe fond antisemit

A doua zi, 1 iulie 1940, pogromul de la Dorohoi a izbucnit în contextul unei psihoze generate de incertitudinea retragerii trupelor române și de zvonurile privind o posibilă ocupație sovietică a Moldovei. Incidentul militar de la Herța, soldat cu morți în rândul militarilor români, printre care și un evreu pe nume Iancu SOLOMON, a contribuit la tensionarea atmosferei. Cadavrele militarilor au fost aduse la Dorohoi pentru înmormântare, iar în acest context, la nordul orașului, trupele române în retragere, în haos, au început să jefuiască locuințe evreiești. Un incident la un birt a culminat cu împușcarea proprietarului evreu și declanșarea unei „vânători” de evrei. Militarii aflați la cimitirul creștin, auzind focurile de armă din nord și crezând că urmează o invazie sovietică, au decis să execute 40 de evrei din cimitirul vecin. Numărul oficial al victimelor este de 53, dar istoricii consideră că cifra reală ar putea fi mai mare.

Armata și antisemitismul, factori structurali cauzali

Adrian CIOFLÂNCĂ subliniază importanța celor două masacre, care revizuiesc cronologia Holocaustului în România, plasând începutul acestuia în vara anului 1940. Factorii structurali, precum antisemitismul omniprezent în societate și în structurile de putere, precum și rolul discordant al armatei, au contribuit la aceste tragedii. Secția a II-a a Marelui Stat Major, organism antisemit, a distorsionat realitatea, focalizând responsabilitatea haosului din Basarabia pe seama evreilor și mușamalizând ulterior anchetele. În ciuda presiunilor sovietice, o anchetă din 1940 a fost mușamalizată. Ulterior, în anii ’50, nouă persoane au fost condamnate pentru masacrul de la Galați. Prezența și acțiunile lui Alexandru DUMITRESCU, locotenent-colonel, și Mihail BRATOVEANU, comandant al plutonului de execuție, sunt documentate în anchete și mărturii.

Repetiție generală pentru iadul din 1941

Masacrele de la Galați și Dorohoi au creat un precedent și au pregătit terenul pentru violențele din 1941, în special pentru pogromul de la Iași. Cauzele intrării României în război nu au fost doar teritoriale, ci și legate de răzbunarea pentru evenimentele din 1940 și de dorința de purificare etnică. Psihoza, zvonurile, propaganda antisemită și implicarea autorităților în uniformă au jucat roluri esențiale, creând o „chimie explozivă” ce a condus la crime în masă. Istoria oficială, bazată pe recuperarea teritoriilor, omite adesea motivațiile profunde ale violențelor îndreptate împotriva populației evreiești.

Sursa: G4Media

Oana Badea

Autor

Lasa un comentariu

Ultima verificare: azi, ora 09:00