Aliații europeni avertizează: un acord grăbit cu Iranul ar putea crea probleme majore
SUA ar putea încerca să încheie rapid un acord-cadru cu Iranul, considerat un succes diplomatic imediat de președintele Donald Trump, dar care riscă să lase nerezolvate aspecte tehnice complexe, transmit surse diplomatice. Experți europeni avertizează că un astfel de acord ar putea fi superficial și să necesite luni sau chiar ani de negocieri pentru a clarifica detaliile legate de programul nuclear iranian și ridicarea sancțiunilor.
Îngrijorări legate de un posibil acord superficial
Diplomați europeni cu experiență în negocierile cu Teheranul își exprimă îngrijorarea că un acord inițial pripit ar putea genera probleme dificile pe termen lung. Un diplomat european de rang înalt a declarat, „îngrijorarea nu este că nu va exista un acord, ci că va exista un acord inițial prost, care va crea probleme fără sfârșit mai târziu”. Casa Albă a respins criticile, purtătoarea de cuvânt Anna Kelly afirmând că Donald Trump are „un istoric dovedit în obținerea unor acorduri bune pentru Statele Unite și poporul american” și că va accepta doar un acord care „pune America pe primul loc”.
Franța, Marea Britanie și Germania, state care au început negocierile nucleare cu Iranul încă din 2003, se simt marginalizate în cadrul discuțiilor actuale. Aceste țări au colaborat cu SUA între 2013 și 2015 pentru a finaliza acordul nuclear cunoscut sub numele de Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA). Acesta limita programul nuclear iranian în schimbul ridicării sancțiunilor economice. Donald Trump a retras SUA din acest acord în 2018, calificându-l drept „extrem de dezechilibrat”.
Punctele nevralgice ale discuțiilor
După aproximativ 40 de zile de negocieri intense, reprezentanții americani și iranieni au reluat discuțiile la Islamabad, concentrându-se din nou pe formula clasică: restricții nucleare în schimbul relaxării sancțiunilor. Cu toate acestea, diplomații subliniază că neîncrederea profundă dintre părți și stilurile diferite de negociere ar putea duce la un acord fragil. Federica Mogherini, care a coordonat negocierile între 2013 și 2015, a subliniat importanța detaliilor, menționând că acordul din 2015 a necesitat 12 ani și un volum imens de muncă tehnică, astfel încât nu consideră realistă încheierea unei înțelegeri solide în doar 21 de ore.
Problema nucleară rămâne controversată, discuțiile actuale concentrându-se pe stocul Iranului de aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%. O opțiune discutată implică diluarea acestui uraniu sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), cu posibilitatea transferului unei părți a materialului în străinătate, precum Turcia sau Franța. Iranul insistă asupra dreptului său de a îmbogăți uraniu în scopuri civile, în timp ce Donald Trump a cerut stoparea completă a îmbogățirii. O soluție de compromis ar putea consta într-un moratoriu temporar asupra îmbogățirii, urmat de reluarea activității la niveluri scăzute și sub control internațional strict.
Elemente de blocaj și perspective
Diplomații europeni subliniază rolul esențial al AIEA, inclusiv prin mecanisme de verificare intruzive și acces nelimitat la instalațiile nucleare iraniene. Pe plan economic, Iranul urmărește accesul la fondurile înghețate în străinătate, în timp ce ridicarea completă a sancțiunilor ar putea veni mai târziu, cu sprijinul statelor europene. Războiul din regiune a întărit poziția Iranului în negocieri, demonstrând capacitatea sa de a rezista presiunilor militare. Una dintre cerințele principale ale Iranului este o garanție de neagresiune, în timp ce statele din Golf solicită includerea programului de rachete balistice al Iranului și activitățile grupurilor aliate în negocieri.
Gerard Araud, negociatorul principal al Franței între 2006 și 2009, a subliniat importanța preciziei în aceste negocieri extrem de tehnice și delicate: „O negociere cu Iranul este meticuloasă și subtilă: fiecare cuvânt contează. Nu este ceva ce poți grăbi.”
