Europa ia în calcul taxarea averilor mari pentru a finanța cheltuielile publice
Presiunile financiare generate de reînarmare, cheltuielile sociale și tranziția ecologică forțează statele europene să caute noi surse de venituri. O idee considerată, până de curând, desuetă revine în actualitate: impozitarea marilor averi. Discuțiile nu mai sunt doar teoretice, ci vizează măsuri fiscale concrete, analizate la cel mai înalt nivel în instituțiile europene.
Parlamentul European discută pe marginea impozitării averilor
În decembrie 2025, Subcomisia pentru Afaceri Fiscale (FISC) din cadrul Parlamentului European a organizat o audiere publică dedicată impozitării persoanelor cu averi foarte mari (UHNWI). Raportul aferent, elaborat de Serviciul de Cercetare al PE (EPRS), sugerează o schimbare de paradigmă: de la impozitarea veniturilor la taxarea directă a averii.
Acest demers este susținut de trei factori. În primul rând, revine în discuție impozitul pe averea netă, o taxă anuală aplicată asupra valorii totale a activelor, minus datorii. Spania este singurul stat membru al Uniunii Europene care aplică deja un astfel de impozit, cu rate de până la 3,5% și o suprataxă de solidaritate pentru averile de peste 3 milioane de euro. În plus, Comisia Europeană așteaptă un studiu dedicat, finalizat în prima jumătate a anului 2026.
Apoi, se are în vedere planul propus de Gabriel Zucman, prezentat la solicitarea președinției braziliene a G20. Acesta prevede un impozit minim coordonat de 2% pe averea persoanelor cu peste un miliard de dolari, estimat să genereze între 250 și 380 de miliarde de dolari anual. Nu în ultimul rând, se discută despre intensificarea măsurilor anti-evaziune, cum ar fi taxele pe dividende și cele de ieșire, care pot fi implementate la nivel de stat membru, fără coordonare internațională, accelerând aplicarea lor.
Exemple concrete de măsuri fiscale în Europa
Marea Britanie reprezintă un exemplu elocvent. Abolirea regimului non-dom, creșterea impozitului pe câștigurile de capital la 24% și impozitul pe moștenire de 40% peste un prag înghețat până în 2031 au condus la un exod al milionarilor. Se estimează că aproximativ 16.500 de milionari vor părăsi Regatul Unit în 2025, un record mondial.
În Belgia, începând cu 1 ianuarie 2026, a fost introdus un impozit de 10% pe câștigurile din active financiare, precum acțiuni, obligațiuni și criptomonede. De asemenea, Spania a transformat impozitul „temporar” de solidaritate pe marile averi într-o măsură permanentă. Combinația impozitelor pe capital și avere netă generează rate marginale efective de peste 100%, ceea ce echivalează cu o „confiscare” a randamentului real al investiției.
Impactul în România și tendințe europene
În România, situația fiscală este, deocamdată, mai favorabilă. Nu există impozit pe averea netă sau pe donații, iar impozitul pe moștenire este practic inexistent. Câștigurile de capital sunt impozitate cu 1-3%. Totuși, acest regim favorabil se bazează mai degrabă pe lipsa unei mase critice de avere transferabilă, decât pe o viziune politică coerentă.
Explicația stă în factori demografici și istorici. Averea privată din România a fost generată, în mare parte, după 1989. Majoritatea antreprenorilor care au construit sectorul privat în ultimele trei decenii au acum vârste cuprinse între 60 și 70 de ani. Acest lucru înseamnă că nu a avut loc încă un transfer inter-generațional masiv de avere.
Semnalele de schimbare sunt vizibile: impozitul pe dividende a fost triplat în trei ani, ajungând la 16% în ianuarie 2026. S-a introdus un impozit special de 0,3% pe imobilele rezidențiale de mare valoare și autoturismele de lux, iar regimul microîntreprinderilor este restricționat. Direcția este clară: consolidare fiscală, cu accent pe capital.
Potrivit estimărilor, în 2025, un număr record de 142.000 de milionari vor căuta să se relocheze internațional. Elveția, Monaco, Italia, Cipru și Emiratele Arabe Unite se numără printre beneficiari. Franța, Spania și Germania înregistrează pierderi nete de HNWI (High Net Worth Individuals) pentru prima dată într-un deceniu.
În contextul fiscal actual, guvernanța familială și planificarea succesorală reprezintă aspecte esențiale.
