Dezechilibrele economice globale, un subiect de interes major în trecut, revin în atenția experților. O analiză recentă arată că aceste dezechilibre, amplificate de tensiunile geopolitice și politicile economice divergente, ar putea genera instabilitate financiară la nivel mondial. Problemele nu mai sunt considerate doar ajustări macroeconomice minore, ci riscă să devină o amenințare sistemică.
Slăbirea mecanismelor de ajustare internațională
Unul dintre aspectele critice evidențiate de cercetare este slăbirea mecanismelor internaționale de ajustare. În prezent, se observă o divergență a politicilor economice. STATELE UNITE ale Americii aplică stimul fiscal, în timp ce China se concentrează pe un model de creștere bazat pe exporturi. Europa, la rândul său, se confruntă cu investiții insuficiente.
Autorii analizei, Beatrice Weder di Mauro și Jeromin Zettelmeyer, notează că suma dezechilibrelor globale – surplusuri și deficite de cont curent – a crescut semnificativ după 2018. Această evoluție indică o inversare parțială a reechilibrării observate după criza financiară din 2008-2009. Economia globală pare să revină la o configurație caracterizată de dezechilibre persistente între principalii actori economici.
Riscuri de instabilitate și o posibilă ajustare dezordonată
Problemele apar atunci când dezechilibrele devin ample, persistente și vin la pachet cu o îndatorare crescută sau cu politici interne distorsionate. Actuala configurație ar putea genera o ajustare bruscă a fluxurilor de capital internațional, cu potențiale efecte negative asupra economiei globale.
STATELE UNITE joacă un rol central în acest context, fiind principalul emitent de active de rezervă și principalul debitor extern net. Această combinație amplifică vulnerabilitatea sistemică, în cazul unei pierderi de încredere în activele denominate în dolari. În lipsa unei coordonări internaționale eficiente, ajustarea acestor dezechilibre riscă să fie dezordonată.
China și Europa: surplusuri structurale cu cauze diferite
Dezechilibrele din China provin dintr-un model economic orientat spre exporturi și investiții, în timp ce consumul intern rămâne subdezvoltat. În Europa, surplusurile externe sunt asociate cu investiții interne insuficiente și cu o cerere agregată relativ slabă, mai ales în economiile importante din zona euro.
Aceste diferențe structurale influențează relațiile comerciale și cresc riscul de fragmentare a comerțului global.
