Solidaritatea occidentală, pusă la încercare de protestele din Iran
În timp ce femeile din Iran continuă să sfideze regimul de la Teheran și să protesteze pe străzi, smulgându-și vălurile, o parte semnificativă a comentatorilor occidentali au rămas tăcuți. Aceasta este concluzia editorialistei Annabel Denham, care analizează atitudinea lumii occidentale față de mișcarea de protest din Iran, într-un articol publicat de publicația britanică The Telegraph.
Fotbalistele iraniene au refuzat să cânte imnul național în timpul unui meci, un gest de dizidență cu ecou global. Imaginile cu motocicliști care traversează Teheranul cu bannere pe care scria „putem și trebuie” au făcut înconjurul lumii. Cu toate acestea, Denham atrage atenția asupra lipsei de reacție concretă din partea anumitor cercuri feministe occidentale.
O lipsă de reacție îngrijorătoare
Autoarea subliniază contrastul dintre curajul femeilor iraniene, care riscă închisoarea și chiar moartea protestând, și lipsa de solidaritate manifestată în unele medii occidentale. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la relativismul moral al unor progresiști, care par să evite condamnarea regimului iranian, considerat drept un adversar al Statelor Unite și Israelului.
Denham amintește de un episod din 1979, când feminista americană Kate Millett a călătorit la Teheran pentru a protesta împotriva obligativității purtării hijabului. Deși protestul ei a eșuat, gestul a demonstrat o solidaritate care pare să lipsească în prezent. Autoarea menționează că, în opinia sa, feminismul în Marea Britanie s-a transformat într-o preocupare mai degrabă pentru aspecte precum cotele în consiliile de administrație, decât pentru a aborda probleme mai profunde legate de autonomia femeilor în diferite contexte sociale.
Probleme delicate trecute cu vederea
În continuare, articolul abordează subiecte sensibile, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor și avorturile selective pe criterii de sex, care ridică provocări importante pentru egalitatea de gen și drepturile femeilor, dar care par să fie trecute cu vederea de anumite grupuri. În opinia editorialistei, tendința de a evita ofensele culturale a prevalat asupra necesității de a apăra autonomia femeilor.
Publicația britanică amintește de interzicerea burqa în Franța, Austria și alte țări europene, pe fondul dezbaterilor continue despre simbolismul sau obligativitatea purtării acestui tip de veșmânt. Scandalul bandelor de violatori, a scos la iveală, în opinia autoarei, probleme legate de prioritățile acordate „tensiunilor comunitare” în detrimentul protejării fetelor vulnerabile.
Un exemplu recent este declarația Serviciului britanic de consiliere în materie de sarcină, care a afirmat că „întreruperea unei sarcini pe motivul sexului fătului nu este ilegală”.
Articolul se încheie cu o notă de reflecție asupra semnificației feminismului în prezent, sugerând că, pentru mulți, este momentul să redefinească acest concept, revenind la sensul său inițial – cel de luptă pentru drepturile și libertățile femeilor, indiferent de contextul cultural sau politic.
