Reskilling-ul, o necesitate accelerată pentru piața muncii din România
România se confruntă cu o întrebare crucială: reușește să pregătească forța de muncă suficient de rapid și eficient pentru a face față automatizării? Pe măsură ce tehnologia avansează, multe locuri de muncă sunt înlocuite sau transformate. Acest context impune o adaptare rapidă și inteligentă a angajaților, pentru a evita marginalizarea lor pe piața muncii.
Joburile expuse și noile competențe necesare
Automatizarea are cel mai mare impact asupra locurilor de muncă repetitive și standardizate. Aici intră activități precum introducerea datelor, procesele administrative, suportul clienți de nivel 1 sau unele verificări contabile. Aceste roluri nu vor dispărea complet, dar vor fi reorganizate sau reduse ca număr. Astfel, o echipă de zece persoane ar putea fi înlocuită de un sistem automatizat, menținând doar o parte din personal.
În paralel, apar oportunități pentru cei care pot gestiona și optimiza sistemele automatizate. Competențele solicitate se mută de la „a executa pași” la „a supraveghea, valida și îmbunătăți pașii”. Aceasta include înțelegerea proceselor, gândirea critică, utilizarea instrumentelor digitale și capacitatea de analiză a datelor. „Dacă ești plătit să procesezi 200 de cereri pe zi după o procedură fixă, un sistem te poate ajuta să procesezi 400,” explică specialistul. „Dar dacă ești plătit pentru decizie, negociere, empatie reală, creativitate aplicată sau responsabilitate legală, automatizarea te va ajuta, nu te va înlocui complet.”
Cum se adaptează companiile din România
Companiile din România abordează reskilling-ul prin diverse metode. Trainingul intern, adesea bazat pe platforme de e-learning și sesiuni scurte, permite adaptarea rapidă la nevoile companiei. Dezavantajul este riscul ca aceste programe să devină mai degrabă formale, fără aplicabilitate practică directă.
Academiile interne, folosite de companii mari în domenii precum IT, automotive sau banking, oferă programe de reconversie profesională pe termen lung. Acestea se concentrează din ce în ce mai mult pe competențe legate de inteligența artificială, automatizare, analiză de date și securitate. O abordare eficientă, dar dificil de implementat, este reskilling-ul „pe proiect”. Aici, angajații învață în timp ce lucrează la probleme reale, implementând instrumente și automatizând fluxuri de lucru.
Problema principală este reticența angajaților. Companiile de succes sunt cele care oferă un „pact clar”: oamenii sunt promovați și recompensați pentru dezvoltarea competențelor, nu pedepsiți pentru automatizarea activităților.
Rolul statului și educației în procesul de recalificare
Statul are un rol important în facilitarea reskilling-ului, prin infrastructură de formare și politici care să reducă riscurile pentru angajați. Principala provocare este menținerea continuității și a predictibilității programelor de formare. Educația formală trebuie să se adapteze mai rapid la evoluțiile tehnologice, concentrându-se pe dezvoltarea competențelor transferabile, cum ar fi gândirea critică, alfabetizarea digitală și capacitatea de a învăța continuu.
Piața privată oferă, de asemenea, cursuri și programe de recalificare, dar există riscul de „inflație de diplome”. Statul și mediul privat pot colabora pentru a standardiza competențele de bază pentru anumite roluri și pentru a evalua programele care oferă rezultate concrete.
În contextul automatizării, succesul depinde de rapiditatea cu care este transformată recalificarea într-un proces clar, cu obiective precise. În prezent, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale implementează o serie de programe de formare profesională finanțate prin fonduri europene, vizând reconversia și recalificarea în domenii cu potențial de creștere.
