Conform Csid.ro: România ar putea fi, și ea, afectată de fenomenul convulsiilor „tăcute” care afectează pacienții cu boala Alzheimer. Aceste crize subtile, greu de identificat chiar și de apropiați, pot accelera declinul cognitiv și agrava simptomele, conform cercetărilor recente.
Convulsii „tăcute” la pacienții cu Alzheimer
Boala Alzheimer este cunoscută în primul rând pentru pierderea memoriei și deteriorarea abilităților cognitive. Însă, un nou val de cercetări sugerează că mulți pacienți suferă și de convulsii „tăcute”, episoade de activitate electrică anormală în creier care nu se manifestă prin semnele clasice ale epilepsiei, precum căderi sau tremurături specifice. Aceste manifestări pot fi extrem de subtile, confundându-se adesea cu simple momente de confuzie sau lapsus, caracteristice demenței.
Simptomele convulsiilor „tăcute” pot include momente scurte de confuzie bruscă, privire fixă și lipsă de reacție pentru câteva secunde, întreruperea bruscă a unei conversații sau mișcări repetitive ale buzelor ori mâinilor. Pacienții pot apărea ca fiind „absenți” pentru o perioadă scurtă, fără a-și aminti ulterior ce s-a întâmplat. Dificultatea de a le depista crește riscul ca ele să fie ignorate pe perioade îndelungate, deși specialiștii subliniază că activitatea electrică anormală din creier contribuie semnificativ la agravarea simptomelor cognitive și la progresia accelerată a bolii.
Cauzele și impactul convulsiilor „tăcute”
Experții suspectează că modificările cerebrale cauzate de boala Alzheimer afectează mecanismele de comunicare dintre neuroni. Acumularea de proteine anormale, precum amiloidul și tau, și deteriorarea rețelelor neuronale pot crea un teren propice pentru declanșarea activității epileptice. Studiile indică faptul că persoanele cu Alzheimer prezintă un risc crescut de convulsii comparativ cu adulții de aceeași vârstă care nu suferă de demență. În unele cazuri, aceste episoade pot apărea chiar înainte ca declinul cognitiv să devină vizibil.
Activitatea epileptică repetată, chiar și în forme „tăcute”, poate perturba procesele complexe de formare și recuperare a amintirilor. Prin urmare, convulsiile pot contribui la accentuarea problemelor de memorie, a dificultăților de concentrare și a episoadelor de dezorientare. Declinul cognitiv general poate fi astfel mai rapid decât s-ar fi anticipat în mod normal. Identificarea acestor crize este esențială, deoarece un tratament adecvat poate reduce frecvența lor și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.
Metode de diagnostic și semnale de alarmă
Diagnosticul convulsiilor „tăcute” la pacienții cu Alzheimer nu se bazează doar pe observarea simptomelor, ci necesită investigații specializate. Medicul neurolog poate recomanda efectuarea unei electroencefalograme (EEG), o procedură care înregistrează activitatea electrică a creierului și poate detecta modele anormale. În unele situații, poate fi necesară monitorizarea prelungită, deoarece aceste episoade pot apărea sporadic și pot fi ratate în urma unei examinări scurte.
Familia ar trebui să solicite un consult neurologic dacă o persoană cu Alzheimer prezintă episoade repetate în care „îngheață” pentru câteva secunde, manifestă confuzie bruscă și inexplicabilă, suferă căderi fără cauză clară, are perioade de „absență” urmate de lipsa amintirii evenimentului, sau dacă simptomele cognitive se agravează rapid. Aceste semne nu indică obligatoriu prezența epilepsiei, dar necesită investigare medicală.
Observarea atentă a episoadelor neobișnuite și notarea detaliilor precum momentul producerii, durata și comportamentul persoanei afectate pot fi de un real ajutor pentru medicul specialist în stabilirea unui diagnostic corect și a unui plan de tratament eficient.
Sursa: Csid.ro
