Cutremurul din ’77: O rană adâncă în memoria colectivă și lecțiile neînvățate ale României
La 49 de ani de la tragicul seism din 4 martie 1977, România își aduce aminte de o noapte care a marcat profund istoria modernă a țării. Cutremurul cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter a zguduit puternic România, lăsând în urmă o serie de victime, distrugeri masive și o traumă colectivă care încă persistă. În mai puțin de un minut, dezastrul a transformat vieți, a distrus clădiri și a scos la iveală vulnerabilitățile unei societăți nepregătite.
Urme adânci: pierderi de vieți și distrugeri materiale
Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona seismică Vrancea, la o adâncime de aproximativ 100 de kilometri, dar efectele sale s-au resimțit în întreaga țară și chiar dincolo de granițe. Capitala României, București, a suferit cele mai grele pierderi, cu zeci de clădiri prăbușite și un peisaj al ruinelor care a șocat întreaga lume. Un număr de 1.578 de persoane și-au pierdut viața pe teritoriul României, dintre care peste 1.400 doar în București, iar peste 11.300 de oameni au fost răniți. Pagubele materiale au fost estimate la peste 2 miliarde de dolari la acea vreme.
În urma cutremurului, au fost înregistrate replici, cea mai puternică având o magnitudine de 4,9 grade pe scara Richter, resimțită în noaptea de 5 martie. Evenimentul seismic a demonstrat importanța unei legislații antiseismice solide și a dus la revizuirea codurilor de proiectare și construcție.
Pregătirea în caz de seism: între teorie și realitate
„Riscul seismic este o măsură influențată de două componente importante: hazardul și vulnerabilitatea. Hazardul vine din partea naturii și nu putem să schimbăm date ori să lucrăm în acest sens, iar vulnerabilitatea constă în ce măsură suntem pregătiți, ca instituții, clădiri, comunități de oameni, să facem față unui hazard seismic. Pe partea de vulnerabilitate, da, ne putem pregăti pentru a putea face față fenomenelor naturii,” a explicat Matei Sumbasacu, inginer constructor, pentru sursa citată.
În prezent, România are patru clase de risc seismic (RsI, RsII, RsIII, RsIV), care reflectă gradul de siguranță al construcțiilor. Din păcate, multe clădiri vulnerabile rămân în continuare o problemă majoră. „În ultimii patru-cinci ani au fost înregistrate o serie de schimbări, însă, din păcate, acestea sunt mai degrabă greu de observat la nivelul concret al intervențiilor din teren – șantiere deschise,” a precizat același specialist.
Bucureștiul, o capitală cu risc seismic ridicat
„Nu, nici pe departe. Bucureștiul rămâne capitala europeană cu cel mai ridicat risc seismic, iar nivelul de pregătire este departe de a fi suficient,” a declarat Matei Sumbasacu. O altă problemă majoră este percepția publică asupra siguranței clădirilor. Mulți oameni cred în mod eronat că clădirile care au rezistat unui cutremur sunt mai sigure, însă acesta este un mit periculos. „Orice clădire are o structură de rezistență, iar pe parcursul existenței sale aceasta se epuizează, fie treptat, odată cu trecerea timpului, fie brusc, în urma unui cutremur care generează fisuri sau degradări la nivel structural.”
Primăria Municipiului București a anunțat recent că va continua programul de consolidare a clădirilor cu risc seismic, cu accent pe accelerarea lucrărilor pentru a reduce vulnerabilitatea orașului.
