Conform Spectrumnoticias.com: Escaladarea tensiunilor în Strâmtoarea Hormuz, o cursă spre impas
Statele Unite și Iranul se angrenează într-un schimb zilnic de lovituri aeriene în încercarea de a controla strategicul Strâmtorii Hormuz. Niciuna dintre părți nu dă înapoi, demonstrând limitele dependenței administrației Donald Trump de intensificarea atacurilor pentru a presa Teheranul să cedeze.
Deși guvernul american susține că ușa diplomației rămâne deschisă, Iranul a refuzat până acum să renunțe la controlul asupra coridorului crucial pentru transportul petrolier din Golful Persic. Această situație ridică semne de întrebare privind strategia pentru următoarea fază a conflictului, deoarece escaladarea bombardamentelor a subminat un acord provizoriu de încetare a focului, a dus la pierderi de vieți printre trupele americane și a contribuit la creșterea prețurilor la pompă în Statele Unite, complicând situația republicanilor înaintea alegerilor parțiale.
Strategii militare și diplomatice blocate
Mona Yacoubian, directoarea Programului pentru Orientul Mijlociu la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, a subliniat că escaladările actuale reflectă o „interpretare fundamental eronată a psihicului iranian și o lipsă de învățare” din conflictele anterioare. Expertul consideră că ambele părți par să mizeze pe intensificarea militară pentru a sparge blocajul, însă acest lucru crește riscul unei confruntări totale, complicând orice tentativă de revenire la diplomație.
Secretarul de Stat, Marco Rubio, a declarat că Statele Unite sunt deschise negocierilor, subliniind că, deși Iranul transmite semnale de dialog, acțiunile sale, inclusiv atacurile cu rachete și drone asupra navelor din Strâmtoarea Hormuz, sunt cele care primesc răspuns. Acesta a reiterat angajamentul SUA pentru găsirea unei soluții diplomatice.
Un oficial american, vorbind sub condiția anonimatului, a indicat că administrația Trump se concentrează pe responsabilizarea Iranului pentru decesele recente ale militarilor americani, încălcările acordului provizoriu și atacurile asupra navelor. Atacurile militare vor continua până la o altă decizie prezidențială, dar discuțiile ar urma să se desfășoare în paralel.
Limitele puterii aeriene în conflict
Experții consideră că armata americană nu poate extinde indefinit atacurile împotriva Iranului. Dependența exclusivă de puterea aeriană și-a demonstrat limitele, iar trimiterea de trupe terestre ar fi nepopulară. Christopher Preble, cercetător la Stimson Center, a menționat că președintele Trump are capacitatea de a continua bombardamentele, în timp ce Iranul poate menține blocada strâmtorii.
David Schenker, fost oficial în administrația Trump, a amintit că atacurile repetate asupra infrastructurii iraniene din primele săptămâni ale conflictului nu au dus la capitularea Teheranului. Frank Kendall, fost Secretar al Forțelor Aeriene, a comparat situația cu Războiul din Vietnam, unde puterea aeriană singură s-a dovedit insuficientă. Acesta a adăugat că Iranul a avut timp să își ascundă și să își disperseze armamentul, făcând țintele mai greu de identificat.
O soluție diplomatică pare dificil de atins din cauza lipsei de încredere dintre cele două țări. Alan Eyre, fost diplomat american, crede că administrația Trump nu a demonstrat o preferință pentru „diplomația reală”, bazându-se pe consilieri cu experiență limitată în relații internaționale și externalizând negocierile către mediatori precum Qatar, Pakistan și Egipt.
Cu toate acestea, comentariile recente ale lui Trump și ale oficialilor iranieni sugerează o deschidere limitată către diplomație. Yacoubian a indicat răspunsul „ponderat” al liderilor americani la moartea militarilor în Iordania ca un posibil semnal pozitiv. De asemenea, eliberarea unei cetățene iranian-americane de către Iran a fost considerată o mișcare de bunăvoință.
Totuși, aceste semne pozitive ar putea fi rapid umbrite de decizia rebelilor Houthi din Yemen, susținuți de Iran, de a impune un embargo maritim asupra Arabiei Saudite, care, dacă se extinde la o închidere totală a Strâmtorii Bab el-Mandeb, ar putea provoca o „furtună perfectă” cu efecte devastatoare asupra economiei globale precare.
Sursa: Spectrumnoticias.com
