Economia nu mai mulțumește pe toată lumea, chiar dacă cifrele arată o creștere constantă. Un nou tip de dezbatere a prins contur, cu o parte care prezintă grafice optimiste și o alta care se plânge de dificultăți. Publicația Financial Times analizează această discrepanță, explicând de ce statisticile nu reflectă întotdeauna realitatea trăită de oameni.
Inflația, un exemplu relevant
Un exemplu clasic al acestei discrepanțe este inflația. Chiar dacă salariile cresc, majorarea prețurilor are un impact puternic asupra psihicului uman. Studiile arată că inflația poate genera tensiuni sociale, indiferent de creșterea veniturilor. Astfel, simpla menționare a salariilor reale stabile ignoră nemulțumirea legată de creșterea prețurilor.
Un alt exemplu relevant este legat de tinerii adulți. Adesea se subliniază că aceștia câștigă mai mult decât generațiile anterioare la aceeași vârstă. Totuși, satisfacția față de muncă și viață este influențată și de alți factori, nu doar de mărimea salariului.
Aspirațiile, cheia nemulțumirii
Satisfacția oamenilor depinde mai mult de poziția lor relativă față de ceilalți, atât în prezent, cât și în trecut. „Decalajul aspirațiilor”, adică diferența dintre locul unei persoane în societate și locul la care se aștepta, generează nemulțumire. Societatea și economia au crescut aspirațiile noilor generații, dar nu au reușit să le ofere posibilitatea de a le atinge.
Extinderea învățământului superior este un alt factor. Deși benefică, aceasta a dezechilibrat raportul dintre așteptări și rezultate. Tot mai mulți oameni au acces la universitate, ceea ce a dus la o scădere a statutului relativ al absolvenților. Absolvenții sunt suprareprezentați în partea superioară a distribuției veniturilor, dar sunt predispuși să se situeze mai jos decât se așteptau.
Impactul asupra celor fără diplomă universitară
Extinderea învățământului superior a afectat și persoanele fără diplomă universitară. Aceștia reprezintă o parte din ce în ce mai dezavantajată a generației lor. Poziția lor în clasamente scade, atât în prezent, cât și în comparație cu părinții lor, care nu au urmat studii universitare.
Spre exemplu, un absolvent de universitate din Marea Britanie, în jurul vârstei de 30 de ani, se află pe aceeași poziție pe scara veniturilor ca un absolvent de liceu din 1995. În același timp, absolventul de liceu de astăzi are aceeași poziție ca o persoană care nu și-a finalizat studiile în 1995.
