Apartament subteran de lux pentru un comandant rus: corupție și abuzuri în războiul din Ucraina
Un apartament nou construit, cu toate dotările, dar amplasat într-un buncăr subteran din apropierea satului Baihavka, în regiunea ocupată Luhansk, este locuința comandantului unei unități militare ruse. Dezertori și soldați intervievați dezvăluie un sistem extins de corupție, extorcare și abuzuri în cadrul armatei ruse, unde soldații sunt transformați în surse de venituri pentru ofițeri.
Maxim, un tânăr care a dezertat, a ajutat la construirea apartamentului. El afirmă că ofițerul nu a cheltuit niciun ban pentru construcție, forța de muncă fiind asigurată de soldați. Materialele, electrocasnicele și vopseaua au fost plătite tot de aceștia. Serghei, un alt soldat, a plătit o sumă importantă pentru a obține o funcție de bucătar și spune că ofițerii organizează petreceri festive de patru ori pe săptămână, pe care tot soldații le finanțează.
Mita, echipamentul și prețul supraviețuirii pe front
Interviurile cu soldați, desfășurate în diverse regiuni precum Belgorod, Luhansk și Donețk, arată că soldații sunt supuși unui sistem de extorcare și pedepse. Situația de pe front este descrisă ca o piață unde totul are un preț: drone, medalii, concedii acasă și chiar viața. Maxim a fost înrolat în august 2024, atras de bonusurile financiare, dar a dezertat în ianuarie 2026. Din cele 8 milioane de ruble primite, 6 milioane au fost cheltuite pe echipamente și mită.
Soldații, nevoiți să cumpere singuri echipamente, apelează la comercianți online disponibili în regiunile ocupate. Lipsa echipamentului adecvat îi expune unor riscuri majore pe front. Anton, un alt soldat, relatează că, după ce ai plătit o dată, „vei plăti pentru totdeauna, ca să nu te trimită la tocătoare”. Zidul de drone al Ucrainei a transformat luptele în atacuri sinucigașe, creând în același timp o economie a vieții și a morții.
Abuzuri extreme și eliminarea „refuznicilor”
Maxim a auzit din gura comandatului că unitatea sa va fi probabil decimată. Le-a spus că „suntem carne de tun și doar 5% dintre soldați supraviețuiesc atacurilor”. Pentru a crește șansele de supraviețuire, soldații plătesc sume considerabile pentru a fi transferați în poziții mai sigure. Ilia, de asemenea dezertor, povestește că un ofițer strângea cardurile bancare și codurile PIN ale soldaților pentru a le „păstra în siguranță”. Banii de pe carduri erau apoi retrași din bancomate, iar morții erau declarați dispăruți.
Andrey Bîkov, care a refuzat să dea bani comandanților, a fost torturat și ucis. Alți soldați „refuznici” sunt omorâți, fără a mai beneficia de tratament medical. Verstka, un site de știri independent, a confirmat identitatea a cel puțin 100 de comandanți care au ordonat sau au comis astfel de crime. Elena, o femeie din regiunea Altai, și-a îngropat fiul ucis în luptă. Soțul său, care servea în aceeași unitate, a fost ulterior ucis după ce a dezertat și a depus plângere împotriva comandanților.
