O rudă antică a fluturelui Împărat violet, veche de milioane de ani, a fost descoperită de o echipă internațională de cercetători. Fosila extrem de bine conservată, găsită în Franța, oferă o perspectivă rară asupra evoluției fluturilor și a modului în care aceștia au evoluat de-a lungul timpului. Descoperirea este deosebit de importantă, având în vedere raritatea fosilelor de fluturi, mai ales a celor care prezintă detalii anatomice fine.
O fereastră spre trecut: descoperirea fosilei
Echipa de cercetători din Suedia, SUA și Germania, condusă de Dr. Hossein Rajaei, a analizat o fosilă excepțională, datând din Oligocenul timpuriu, cu o vechime estimată între 34 și 28 de milioane de ani. Specimenul a fost descoperit în depozitele de la Céreste, în sudul Franței. Fosila aparține unui gen complet nou și unei specii nou descrise, denumită Apaturoides monikae. Este, totodată, prima fosilă care poate fi atribuită cu certitudine subfamiliei Apaturinae.
Fluturii, deși intens studiați în prezent, au o arhivă fosilieră incompletă. Multe dintre fosilele identificate anterior nu pot fi clasificate cu precizie, iar exemplarele bine conservate sunt extrem de rare. „În fosila de Apaturoides monikae de la Céreste, cea mai mare parte a aripii drepte și porțiuni extinse din aripa stângă sunt păstrate, inclusiv nervurile complete și modele vizibile, precum petele oculare. Capul și toracele sunt vizibile din ambele părți, iar o mare parte din abdomen s-a conservat de asemenea. Aceste caracteristici excepționale permit o clasificare precisă în arborele evolutiv al fluturilor”, a explicat Dr. Rajaei.
Implicații pentru studiul evoluției fluturilor
Studiile genetice sugerează că principalele descendențe ale fluturilor din acest grup s-au separat în aceeași perioadă cu fosila descoperită. Datorită faptului că fosila este bine datată și identificată cu certitudine, aceasta oferă un punct de referință esențial pentru estimările evolutive și ajută la corelarea dovezilor fosiliere cu modelele genetice. „Această descoperire sugerează fie că linia Apatura este mai veche decât indică analizele moleculare, fie că speciile actuale au păstrat trăsături ale strămoșilor lor timp îndelungat. În orice caz, fosila oferă o bază solidă pentru a înțelege mai bine când și cum au evoluat și s-au diversificat principalele grupuri de fluturi”, a precizat cercetătorul.
Compararea detaliată cu toate genurile cunoscute din subfamilia Apaturinae arată că fosila aparține unei linii dispărute, cea mai apropiată de genul Apatura, răspândit astăzi în regiunea palearctică. Noul nume, Apaturoides, reflectă această înrudire.
Importanța protejării siturilor fosilifere
Exemplarul a fost descoperit încă din 1979 de către Herbert Lutz, în calcarele fine formate în medii de apă dulce din formațiunea Campagne-Calavon. Zona, situată în regiunea Lubéron, este astăzi protejată. Denumirea speciei, monikae, este un omagiu adus soției descoperitorului. Depozitele de la Céreste sunt cunoscute pentru diversitatea organismelor fosilizate, însă fluturii rămân extrem de rar întâlniți chiar și acolo.
„Această descoperire evidențiază importanța protejării siturilor fosilifere și valoarea colecțiilor muzeale și a descoperirilor istorice, care pot căpăta relevanță științifică abia după decenii, odată cu apariția unor metode noi de analiză”, a subliniat Torsten Wappler, citat de Phys.org. Studiul a fost publicat în revista Acta Palaeontologica Polonica.
