Vânzarea terenurilor agricole în România: Reguli stricte pentru a proteja exploatațiile
Vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan este supusă unor reglementări stricte în România, conform Legii nr. 17/2014, modificată recent. Scopul principal al acestor măsuri este limitarea tranzacțiilor speculative și protejarea exploatațiilor agricole locale. Proprietarii de terenuri agricole nu pot vinde direct, ci trebuie să respecte dreptul de preempțiune al unor categorii prioritare.
Acest drept de preempțiune garantează prioritate la cumpărare pentru anumite persoane sau entități. Astfel, printre cei care au prioritate se numără coproprietarii terenului, arendașii care lucrează terenul, proprietarii de terenuri agricole vecine și tinerii fermieri. În anumite situații, statul român, prin Agenția Domeniilor Statului, poate avea, de asemenea, prioritate.
Procedura de vânzare și ordinea de prioritate
Potrivit Legii nr. 17/2014, ordinea de prioritate la cumpărare este clar stabilită. Primul pe listă este arendașul, dacă are un contract valabil. Urmează proprietarii vecini, apoi tinerii fermieri sub 40 de ani. Persoanele cu domiciliul sau sediul în localitatea unde se află terenul au prioritate, după care statul român, prin Agenția Domeniilor Statului, intervine în lipsa altor preemptori.
Proprietarul care dorește să vândă terenul agricol este obligat să depună o ofertă de vânzare la primăria localității unde este situat terenul. Oferta este afișată public, iar potențialii cumpărători cu drept de preempțiune au un termen legal pentru a decide dacă doresc să cumpere, respectând aceleași condiții. Dacă niciuna dintre aceste categorii nu își exercită dreptul, terenul poate fi vândut altor cumpărători, după finalizarea procedurii legale.
Condiții pentru cumpărători și restricții privind revânzarea
Pe lângă respectarea dreptului de preempțiune, persoanele sau companiile care doresc să cumpere teren agricol în România trebuie să îndeplinească anumite condiții. Cumpărătorii trebuie să demonstreze că desfășoară activități agricole sau că intenționează să utilizeze terenul în scop agricol. Pentru persoanele juridice, legea impune condiții suplimentare legate de sediu social, structura acționariatului și activitatea economică.
Un alt aspect important este obligația de a păstra destinația agricolă a terenului. Cumpărătorii nu pot transforma terenul în alt tip de teren fără proceduri administrative complexe și aprobări suplimentare. De asemenea, legislația prevede restricții privind revânzarea rapidă. Dacă un cumpărător decide să vândă terenul agricol înainte de opt ani de la achiziție, poate fi obligat să plătească un impozit suplimentar considerabil.
În 2025, Ministerul Agriculturii a raportat că în România existau aproximativ 13,3 milioane de hectare de teren agricol, dintre care peste 9 milioane de hectare reprezentau teren arabil. Această importanță a determinat autoritățile să mențină reguli stricte privind tranzacțiile, pentru a evita concentrarea excesivă a terenurilor în mâinile investitorilor speculativi. Prețul mediu al unui hectar de teren arabil în 2025 depășea 8.000 de euro, iar în unele zone agricole performante din vestul țării ajungea la peste 12.000 de euro pe hectar.
