România lansează un pachet ambițios de măsuri industriale, estimat la 5 miliarde de euro până în 2032, cu accent pe atragerea investițiilor strategice. Pachetul include 9 scheme de ajutor de stat și un instrument dedicat proiectelor de peste 200 de milioane de euro, o lacună importantă până acum.
Inițiativa, analizată de Sebastian Popescu, Partner, Head of Grants and Incentives Advisory, EY România, survine pe fondul unei competiții acerbe la nivel european pentru atragerea investițiilor în sectoare cheie precum bateriile pentru vehicule electrice, semiconductori și energie regenerabilă. Noile scheme vizează și abordarea provocărilor structurale cu care se confruntă economia românească.
Structura și obiectivele noilor scheme de ajutor de stat
Guvernul României propune un pachet cu 9 scheme distincte de ajutor de stat, coordonate în principal de Ministerul Finanțelor și Ministerul Economiei, cu implicarea Băncii de Investiții și Dezvoltare. Acestea acoperă o gamă largă de domenii, de la tehnologii avansate și cercetare-dezvoltare, până la industrii strategice, convergență regională și sprijin pentru antreprenoriatul românesc din diaspora. Bugetul total al schemelor cu alocări clare se ridică la 3,95 miliarde de euro, dar estimările sugerează că suma totală ar putea ajunge la aproximativ 5 miliarde de euro.
Un element de noutate îl reprezintă cadrul dedicat finanțării investițiilor cu impact semnificativ asupra economiei, vizând proiecte de peste 200 de milioane de euro. Acest instrument, așteptat de investitori, răspunde absenței unui mecanism robust pentru atragerea proiectelor ”ancoră”. Aceste proiecte sunt capabile să genereze valoare adăugată ridicată, să dezvolte lanțuri valorice integrate local și să producă efecte de multiplicare în economie.
Recomandări pentru optimizarea schemelor
Expertul EY România subliniază că succesul noilor scheme depinde de rapiditatea proceselor administrative, de predictibilitatea cadrului de reglementare și de capacitatea statului de a oferi soluții integrate, inclusiv infrastructură. De asemenea, se recomandă o prioritizare explicită a investițiilor cu efecte de ancorare, capabile să genereze ecosisteme industriale locale. Exemple relevante sunt bateriile și mobilitatea electrică, semiconductorii și electronica avansată, materialele avansate sau industria chimică verde.
Popescu sugerează, de asemenea, crearea unei platforme dedicate investitorilor strategici, cu rol în coordonarea inter-ministerială și interfața unică cu autoritățile centrale și locale. În plus, pentru schema dedicată industriei manufacturiere, se recomandă concentrarea pe anumite lanțuri valorice și corelarea intensității ajutorului de stat cu impactul net asupra balanței comerciale. Includerea unei componente obligatorii de modernizare tehnologică ar putea evita finanțarea investițiilor cu costuri reduse.
Implementarea eficientă a acestui pachet economic necesită alocarea de resurse umane suplimentare, având în vedere volumul proiectelor potențiale și complexitatea evaluărilor.
Potrivit datelor oficiale, în ultimii zece ani, schemele de finanțare gestionate de Ministerul Finanțelor au acordat ajutoare de stat de peste 1,8 miliarde de euro, către peste 230 de companii, sprijinind investiții totale de aproximativ 4,4 miliarde de euro și contribuind la crearea a peste 36.000 de locuri de muncă.
