Europa se confruntă cu o dilemă majoră, o ecuație dificil de rezolvat pentru guvernele sale: cum să echilibreze necesitatea de a investi masiv în apărare, pe fondul tensiunilor geopolitice crescute, cu cerințele sociale interne, precum pensiile și ajutoarele sociale. Această problemă, adesea numită „arme vs. unt”, a devenit principala provocare politică și fiscală a continentului, cu implicații pe termen lung, conform unei analize publicate în The New York Times.
„arme vs. Unt”: Dilema cheltuielilor publice
Războiul din Iran a amplificat această problemă, obligând multe țări europene să crească cheltuielile militare pentru a-și reduce dependența de Statele Unite. Această decizie înseamnă adesea o reducere a fondurilor alocate pentru „unt”, metaforă pentru programele sociale și, implicit, o presiune asupra sistemului de pensii. În contextul îmbătrânirii populației europene, aceste cheltuieli pentru asistența socială sunt în creștere, creând un teren fertil pentru partidele de opoziție care promit cheltuieli mai mari pe „unt”.
Ministrul suedez al Apărării, Pal Jonson, a subliniat importanța unei schimbări rapide de mentalitate, menționând că această necesitate de adaptare ar fi trebuit să înceapă mai devreme. Suedia, de exemplu, a triplat cheltuielile militare începând cu 2017. Sistemele de pensii europene, concepute pentru societăți mai tinere, se confruntă acum cu o forță de muncă mai mică, care trebuie să susțină un număr tot mai mare de pensionari, accentuând presiunea financiară.
Impozite, reduceri și împrumuturi: Opțiuni limitate
Pentru a finanța atât creșterea cheltuielilor pentru apărare, cât și pe cele sociale, guvernele au la dispoziție câteva opțiuni: creșterea taxelor, reducerea ajutoarelor sociale, atragerea mai multor lucrători străini sau împrumuturi. Primele trei opțiuni sunt adesea nepopulare, având potențialul de a genera nemulțumire în rândul electoratului. În ceea ce privește împrumuturile, Germania este într-o poziție privilegiată, deoarece a contractat puține datorii înainte de a avea nevoie de fonduri suplimentare pentru reînarmare.
Christoph Trebesch, economist la Universitatea Kiel din Germania, a subliniat că Italia, Spania și Franța au un spațiu fiscal limitat pentru noi programe majore de cheltuieli. Experții francezi, spre exemplu, estimează că țara are nevoie să aloce 3,5% din PIB pentru îmbunătățirea semnificativă a armatei. Pentru a acoperi aceste costuri, s-ar putea recurge la o creștere de aproape 10% a TVA-ului în următorii cinci ani sau la o creștere similară a impozitului pe avere pentru cei bogați.
Riscuri și Incertitudini într-o Criză Energetică
Partidele de extremă-dreapta din Europa folosesc, în multe cazuri, opoziția față de orice tăiere a pensiilor pentru a atrage alegători din clasa muncitoare. Reem Alabali Radovan, ministrul german pentru dezvoltare, a declarat că bugetul public se micșorează, iar politicienii trebuie să găsească modalități creative de a îmbunătăți programele de dezvoltare și ajutor. Dacă criza energetică generată de războiul din Iran va continua și va produce daune economice majore, guvernele vor fi forțate să cheltuie mai mult sau să reducă taxele pentru a stimula creșterea economică.
Beata Javorcik, economist-șef al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, a ridicat problema riscului unei crize fiscale în Europa, subliniind că astfel de crize se instalează mai lent decât se anticipează, dar se extind rapid odată ce apar.
România, ca membru al Uniunii Europene, simte, de asemenea, presiunile generate de această dilemă. Guvernul va trebui să ia decizii dificile în ceea ce privește alocarea fondurilor publice, pentru a face față atât necesităților interne, cât și angajamentelor de apărare.
