Deputata USR Cristina Prună critică modul în care este abordată dezbaterea publică privind privatizarea companiilor de stat, calificând-o drept marcată de „isterie publică” și „confuzii voite”. Potrivit acesteia, ideea de privatizare este „dusă în derizoriu”, cu discuții care se concentrează pe vechiul slogan „nu ne vindem țara”, evitând, în opinia sa, problemele reale.
O abordare defectuoasă a privatizării
În opinia Cristinei Prună, privatizarea este un instrument economic care poate contribui la soluționarea unei crize economice, dacă este folosit corect. Ea acuză Guvernul și PSD că ocolesc fondul problemei. Guvernul, prin vicepremierul Oana Gheorghiu, a propus listarea la bursă a unor companii și închiderea altora, o abordare pe care deputata o consideră „prea puţin, prea sec şi prea ermetică”. PSD, pe de altă parte, susține că toate companiile statului sunt „strategice” și respinge vânzarea acestora.
Cristina Prună consideră că o dezbatere matură ar trebui să se concentreze pe două întrebări-cheie: „cum le privatizăm?” și „ce face statul cu banii din privatizare?”. Ambele aspecte lipsesc, în prezent, din spațiul public, conform aceleiași surse.
Soluții propuse pentru o privatizare eficientă
Deputata USR critică ideea de a vinde doar companiile profitabile, lăsând statului doar pe cele care înregistrează pierderi. Ea propune constituirea unui fond care să includă atât companii profitabile, cât și neperformante, care să fie listat ca pachet. Managementul desemnat de acționari ar urma să se ocupe de restructurare, eficientizare sau închidere.
În ceea ce privește utilizarea fondurilor obținute din privatizare, Cristina Prună afirmă că Guvernul „nu are o viziune”. Ea se întreabă dacă acești bani vor fi folosiți pentru acoperirea deficitului bugetar sau pentru obiective pe termen lung. O soluție, consideră deputata, ar fi direcționarea fondurilor către sistemul de pensii. Ea propune un sistem bazat pe acumulare și investiții, similar Pilonului II, dar fără limitările artificiale impuse recent.
În opinia sa, fără decizii strategice, România riscă să mențină un sistem în care companiile de stat ineficiente consumă resurse publice, iar cele profitabile sunt „capturate politic”.
