Femeile la vârsta reproductivă se confruntă frecvent cu fibroame uterine, formațiuni benigne care pot afecta fertilitatea. Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate, explică ce sunt aceste fibroame, care sunt cauzele, simptomele și opțiunile de tratament disponibile.
Ce este fibromul uterin
Fibromul uterin, o afecțiune ginecologică comună, se manifestă prin dezvoltarea unor noduli necanceroși în uter. Deși multe femei dezvoltă fibroame pe parcursul vieții, mulți nu prezintă simptome și află de existența lor în timpul unui control de rutină. Aceste formațiuni pot varia în dimensiune și pot afecta diferite zone ale uterului.
Cauzele apariției fibromului uterin
Mecanismele exacte ale apariției fibroamelor uterine nu sunt pe deplin elucidate, însă mai mulți factori sunt considerați a juca un rol important. Predispoziția genetică, cu anumite modificări la nivel celular, poate favoriza apariția acestor noduli. Istoricul familial al afecțiunii crește, de asemenea, probabilitatea de a dezvolta fibroame. Influența hormonilor feminini, în special estrogenul și progesteronul, este recunoscută ca un factor care stimulează creșterea lor.
Simptome și impactul asupra fertilității
Fibroamele uterine pot fi asimptomatice pentru o perioadă lungă de timp. Când apar manifestări, acestea pot include dureri sau senzație de presiune în zona abdominală sau pelviană, menstruații mai abundente sau prelungite și nevoia frecventă de a urina. Evoluția fibromului este, de cele mai multe ori, lentă și stabilă, fără să creeze probleme majore. Localizarea fibromului este esențială în evaluarea riscului asupra fertilității. Anumite fibroame pot modifica cavitatea uterină și pot îngreuna implantarea embrionului sau pot crește riscul de pierdere a sarcinii.
Îndepărtarea chirurgicală minim invazivă prin miomectomie a fibromului, cu păstrarea uterului, rămâne soluția cea mai eficientă atunci când apar simptome sau când fertilitatea este afectată. Terapiile hormonale pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor, însă nu elimină definitiv formațiunea.
