În 1936, Sibiul a fost zguduit de un scandal politic și social de amploare, dezvăluit într-o comunicare oficială adresată Adunării Deputaților de către Ilie Floașiu, un om de afaceri influent și fost reprezentant liberal. Documentul, însoțit de fotografii compromițătoare, arunca o lumină crudă asupra moravurilor liderilor locali și a metodelor folosite pentru a manipula opinia publică.
O noapte de pomină în Sibiu
Scandalul a izbucnit într-o duminică toridă de iulie. Prefectul Regmann și primarul Piso, după o zi de „propagandă” marcată de alcool și petreceri în județ, s-au întors în Sibiu în jurul orei 3 dimineața, „cam cu chef”. Regmann s-a retras să se odihnească, însă primarul Piso a continuat distracția la Restaurantul Hotelului Bulevard. La ora 4 dimineața, singurii prezenți erau doi chelneri care închideau socotelile. Primarul, dornic să prelungească petrecerea, i-a invitat pe chelneri și, ulterior, pe trei birjari aflați în fața hotelului, să se alăture.
Sub influența alcoolului, în jurul orei 6 dimineața, primarul Piso a decis să facă o vizită în „Strada Bumbului”, renumită pentru bordelurile sale. Ilie Floașiu, care își construia o casă în apropiere, a observat direcția în care se îndrepta primarul și a înțeles situația. Hotărât să se răzbune, Floașiu a orchestrat o umilire publică elaborată. A trimis un dricar cu ordinul să vină la bordel pentru a lua un „mort” și a-l transporta la capela cimitirului. De asemenea, a angajat un taraf de lăutari și i-a postat în fața bordelului.
Umilirea publică și încercările de mușamalizare
O oră și jumătate mai târziu, în Strada Bumbului s-au adunat dricul, lăutarii și peste 1000 de oameni. Primarul Piso a fost scos cu greu din bordel, „beat turtă și purtat pe brațe”, urcat în dric și dus spre Primărie, însoțit de muzica funebre a taraf-ului și de hohotele mulțimii. Scandalul a luat proporții imense în Sibiu. Prefectul Regmann a încercat să ascundă situația, dar Floașiu se asigurase că doi fotografi au imortalizat evenimentul, iar imaginile au început să circule, ajungând chiar și la Ministerul de Interne din București, însoțite de un raport confidențial.
Pentru a stinge vocile critice din presă, prefectul a mobilizat gazetarii locali și naționali, ordonând cenzura totală. Pentru serviciile prestate, 100.000 de lei din fondurile Prefecturii au fost justificați în contabilitate ca „cheltuieli cu susținerea propagandei naționale!”, sumă care, de fapt, a ajuns în buzunarele „creatorilor de opinie publică”. Ministerul de Interne, condus de ministrul I. Gh. Duca, a fost scandalizat și a dorit demiterea primarului. Însă o delegație de fruntași liberali din Sibiu a intervenit la București. Aceștia au amenințat că vor părăsi partidul și se vor afilia la „georgiști” dacă Piso va fi demis. Acest șantaj politic a fost decisiv. Primarul și-a păstrat funcția, iar fondurile publice plătite jurnaliștilor au rămas nereturnate.
