O plantă comună din Brazilia, cunoscută sub numele de moringa, ar putea oferi o soluție promițătoare pentru eliminarea microplasticelor din apă. Un studiu realizat la Institutul de Știință și Tehnologie al Universității de Stat din São Paulo (ICT-UNESP), din São Jose dos Campos, Brazilia, a demonstrat potențialul semințelor de moringa în tratarea apei contaminate cu microplastice. Cercetările au fost publicate în revista ACS Omega.
Moringa, o speranță din Brazilia
Originară din India și adaptată zonelor tropicale, planta Moringa oleifera este utilizată în numeroase moduri, inclusiv ca aliment datorită frunzelor și semințelor sale bogate în nutrienți. De mai mulți ani, oamenii de știință investighează potențialul semințelor în tratarea apei. Studiul a arătat că extractul salin obținut din semințe are performanțe similare cu sulfatul de aluminiu, folosit în stațiile de tratare pentru coagularea apei contaminate cu microplastice. Rezultatele au fost chiar mai bune în ape mai alcaline comparativ cu produsul chimic.
Studiul, coordonat de profesorul Adriano Gonçalves dos Reis, a demonstrat eficiența semințelor de moringa într-un ciclu complet de tratare a apei, inclusiv floculare, sedimentare și filtrare. Pentru testare, cercetătorii au folosit apă de la robinet contaminată cu policlorură de vinil (PVC). PVC-ul a fost ales deoarece este considerat unul dintre cele mai periculoase materiale plastice pentru sănătatea umană, având potențial mutagen și cancerigen.
Procesul de eliminare a microplasticelor
Oamenii de știință au concentrat cercetarea pe tratarea apei prin filtrare în linie, un proces care implică coagularea, care destabilizează particulele, urmată de filtrarea prin nisip. Coagularea este esențială deoarece poluanții, inclusiv microplasticele, au sarcină electrică negativă la suprafață, ceea ce duce la respingere. Coagulanții, cum ar fi extractul salin din semințe de moringa sau sulfatul de aluminiu, neutralizează această sarcină. Astfel, particulele se aglomerează și pot fi îndepărtate prin filtrare.
Numărul particulelor de microplastic înainte și după tratament a fost analizat prin microscopie electronică de baleiaj (SEM). Dimensiunea aglomerărilor formate a fost măsurată, iar rezultatele au arătat că nu există diferențe semnificative între metode în ceea ce privește eficiența îndepărtării particulelor. Un dezavantaj al utilizării sulfatului de aluminiu este creșterea materiei organice dizolvate, dar la scară mică, metoda cu moringa poate fi aplicată eficient și la costuri reduse.
Următorii pași ai cercetării
Echipa testează în prezent extractul de semințe de moringa folosind apă colectată direct din râul Paraiba do Sul, care alimentează orașul São Jose dos Campos. Experimentele de până acum indică rezultate foarte bune în tratarea apei naturale.
Există o preocupare tot mai mare legată de utilizarea coagulanților pe bază de aluminiu și fier din cauza posibilelor reziduuri toxice. În acest context, căutarea unor alternative sustenabile s-a intensificat, a concluzionat profesorul Reis.
