Calculatorul biologic: o combinație de neuroni și siliciu
O companie australiană, Cortical Labs, a dezvoltat un sistem care combină neuroni umani crescuți în laborator cu cipuri de siliciu. Acest „computer biologic”, numit CL1, promite o abordare nouă în domeniul inteligenței artificiale și al cercetării biomedicale. Sistemul utilizează neuroni obținuți din celule stem, plasați pe cipuri care pot trimite și primi semnale electrice. Astfel, cercetătorii pot „comunica” cu rețeaua de neuroni și interpreta reacțiile celulare, transformând răspunsurile în date de calcul.
Potrivit companiei, acest proces este mai eficient și mai ușor de implementat decât metodele tradiționale din cercetarea academică. Experții afirmă că procesul, care anterior necesita luni sau ani de lucru specializat, poate fi acum realizat în ore sau zile datorită integrării dintre biologie și hardware.
Avantajele și posibilele utilizări ale noii tehnologii
Principalul avantaj al acestei tehnologii constă în eficiența sa biologică. Creierele umane și chiar rețelele neuronale simplificate pot învăța din puține exemple, consumând mult mai puțină energie decât sistemele de inteligență artificială care necesită cantități mari de date și putere de calcul. Potrivit reprezentanților Cortical Labs, un copil poate învăța ce este un câine după ce vede doar câteva imagini, în timp ce modelele de machine learning au nevoie de mii de exemple pentru a realiza aceeași sarcină.
Potențialul tehnologiei se extinde și în domeniul cercetării biomedicale. Neuronii, obținuți din probe donate, ar putea reflecta anumite trăsături genetice ale donatorului. Aceasta ar putea transforma platformele în instrumente utile pentru testarea reacțiilor celulelor la tratamente, modelarea bolilor neurologice sau explorarea mecanismelor cognitive. Cortical Labs promovează deja sistemul ca o alternativă „mai etică” la testarea pe animale.
Provocări și întrebări etice legate de biocomputing
Cu toate acestea, există și semne de întrebare. Un expert citat în materialul Euronews atrage atenția că o rețea de neuroni umani simplă, cum este folosită în aceste sisteme, s-ar putea să nu ofere avantaje majore față de computerele tradiționale pentru multe sarcini. Structurile biologice mai complexe, apropiate de organoizii cerebrali tridimensionali, ar putea avea un potențial mai mare, dar ridică și cele mai sensibile întrebări etice.
Unul dintre punctele cruciale este reprezentat de riscurile morale. Dacă aceste sisteme devin mai complexe, apare inevitabil întrebarea: ar putea astfel de structuri să ajungă, într-o zi, la o formă rudimentară de experiență sau conștiință? Deși, pentru moment, nu există dovezi că CL1 ar putea atinge un astfel de nivel de dezvoltare, această posibilitate explică necesitatea unor reguli noi, a supravegherii atente și a prudenței înainte ca tehnologia să fie utilizată pe scară largă.
