Un medicament utilizat frecvent pentru tratarea hipertensiunii arteriale ar putea îmbunătăți eficacitatea unor terapii oncologice existente. Un studiu recent, publicat în „Journal for ImmunoTherapy of Cancer”, arată că telmisartanul, un medicament antihipertensiv utilizat pe scară largă, poate sprijini distrugerea tumorilor canceroase. Rezultatele, obținute prin studii de laborator și pe animale, indică o posibilă strategie pentru creșterea răspunsului la tratament, inclusiv în tipuri de cancer care nu răspund în mod obișnuit la terapiile actuale.
O posibilă strategie terapeutică combinată
Descoperirile sugerează că telmisartanul poate amplifica efectul anticancerigen al olaparibului, un inhibitor PARP (poli(ADP-riboză) polimerază), chiar și în cazul tumorilor fără mutații BRCA1 sau BRCA2. Inhibitorii PARP sunt concepuți pentru a exploata defectele mecanismelor de reparare a ADN-ului din celulele tumorale. Totuși, eficiența lor este limitată la anumite tipuri de cancer, iar rezistența la tratament este o problemă frecventă.
Cercetătorii au identificat telmisartanul prin analizarea medicamentelor existente, în căutarea unor substanțe capabile să reducă nivelul unei proteine-cheie în reglarea sistemului imunitar, PD-L1 (ligandul 1 al morții celulare programate). Această proteină, prezentă pe suprafața unor celule din organism, inclusiv pe celulele tumorale, permite celulelor canceroase să evite sistemul imunitar și contribuie la repararea ADN-ului. Analizele au arătat că telmisartanul reduce nivelul PD-L1 și are un efect combinat mai puternic în asociere cu olaparib.
Teste pe linii celulare umane și de șoarece
Testele efectuate pe linii celulare de cancer ovarian, vezical, de sân și colorectal, atât umane, cât și de șoarece, au evidențiat că asocierea celor două medicamente crește semnificativ distrugerea celulelor tumorale. Analiza statistică a confirmat efectul mai puternic al combinației, comparativ cu utilizarea lor separată. Telmisartanul a amplificat leziunile ADN induse de olaparib, fără a produce aceleași efecte asupra celulelor imune normale, ceea ce sugerează o anumită selectivitate pentru celulele canceroase.
Un aspect important este că efectul antihipertensivului nu depinde exclusiv de PD-L1. Chiar și în celulele tumorale modificate genetic pentru a nu produce această proteină, combinația de tratament a rămas eficientă, extinzând potențial aria de aplicare a tratamentului. Studiile au indicat că efectul observat se bazează pe activarea sistemului imunitar. Analiza tumorilor tratate a arătat o creștere a infiltrării celulelor imune, inclusiv a limfocitelor T cu rol antitumoral și a celulelor natural killer.
Autorii studiului sugerează că telmisartanul ar putea extinde utilizarea inhibitorilor PARP la tumori cu gene BRCA intacte, care răspund mai slab la tratamentele actuale. Deoarece medicamentul este deja aprobat de autoritățile de reglementare, utilizat de zeci de ani și disponibil ca medicament generic, testarea clinică ar putea fi accelerată. Institutul Național de Cancer din Statele Unite ale Americii va începe în curând o serie de studii clinice pentru a evalua eficacitatea și siguranța combinației telmisartan-olaparib în tratarea mai multor tipuri de cancer.
