Descoperire astronomică: un „laser spațial” record, detectat la 8 miliarde de ani-lumină
O echipă de astronomi a detectat un „laser spațial” de dimensiuni impresionante, un megamaser, provenit dintr-o coliziune galatică ce a avut loc când Universul avea aproximativ jumătate din vârsta sa actuală. Sistemul galactic, denumit HATLAS J142935.3–002836, este extrem de îndepărtat, iar lumina emisă de acesta a călătorit circa 8 miliarde de ani până să ajungă la radiotelescopul MeerKAT din Africa de Sud. Descoperirea oferă noi perspective asupra proceselor cosmice și a evoluției galaxiilor.
Este vorba despre un megamaser de tip hidroxil, adică un „laser spațial” care emite în domeniul undelor radio, nu în lumină vizibilă. Acesta se formează atunci când moleculele de hidroxil (compuse din oxigen și hidrogen) interacționează în regiunile dense de gaz din galaxiile aflate în coliziune. Cercetătorii subliniază că acest obiect este cel mai îndepărtat și mai luminos megamaser observat vreodată.
Lentila gravitațională: un instrument cosmic esențial
Deși este extrem de strălucitor, acest obiect nu ar fi putut fi observat fără un fenomen cosmic cheie: lentila gravitațională. Teoria relativității generale a lui Albert Einstein prezice acest efect, care apare atunci când lumina de la o sursă îndepărtată este deviată și amplificată de gravitația unor obiecte masive, cum ar fi roiurile de galaxii. Spațiul-timp este „curbat”, iar lumina ajunge la noi pe traiectorii modificate, uneori chiar intensificate.
„Această amplificare naturală a făcut posibilă detectarea unui sistem care altfel ar fi fost prea slab pentru a fi observat”, explică membrii echipei de cercetare. Megamaserele sunt obiecte rare care apar, de obicei, în galaxii bogate în gaz și praf, unde au loc procese intense. Astfel de condiții sunt frecvente în urma coliziunilor galactice, care declanșează episoade puternice de formare a stelelor și creează mediul necesar pentru amplificarea emisiilor radio.
Implicații și perspective
Prezența unui astfel de megamaser indică existența unor cantități mari de gaz molecular și a unei activități intense în galaxie. Analiza semnalului permite cercetătorilor să studieze mișcarea gazului, condițiile fizice din galaxie și procesele care stau la baza formării stelelor. Megamaserele pot semnala, de asemenea, existența unor nuclee galactice active duble, adică două găuri negre supermasive aflate în apropiere, sisteme care ar putea produce unde gravitaționale.
Cercetătorii speră că astfel de observații vor ajuta la înțelegerea frecvenței megamaserelor în Universul timpuriu și a rolului lor în evoluția galaxiilor și formarea stelelor. Studiul a fost acceptat spre publicare în jurnalul „Monthly Notices of the Royal Astronomical Society Letters” și este disponibil pentru consultare pe serverul arXiv.
