Într-o mișcare strategică care ar putea amplifica tensiunile în Golful Persic, Marina Statelor Unite ale Americii (SUA) a trimis două distrugătoare de ultimă generație prin Strâmtoarea Ormuz. Acțiunea, prezentată oficial ca o operațiune de rutină pentru asigurarea libertății de navigare, este considerată de mulți analiști ca o demonstrație de forță într-o zonă extrem de sensibilă. Misiunea are loc pe fondul unei escaladări a retoricii între Washington și Teheran.
Nave de război la porțile Iranului
Distrugătoarele USS Frank E. Peterson (DDG 121) și USS Michael Murphy (DDG 112) au traversat strâmtoarea sâmbătă, 11 aprilie 2026. Aceste vase de luptă sunt echipate cu sisteme avansate de apărare antiaeriană și anti-suprafață, dar nu sunt specializate în eliminarea minelor marine. Utilizarea lor într-o astfel de misiune, deși justificată oficial prin nevoia de a „stabili condițiile” pentru deminare, ridică semne de întrebare. Amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a declarat că scopul este de a crea un „nou pasaj sigur” pentru comerțul internațional. Această declarație vine după ce Garda Revoluționară Iraniană (IRGC) a fost acuzată că a amplasat mine în zonă.
Răspunsuri la nivel înalt
Răspunsurile politice au fost rapide și vehemente. Președintele Donald Trump a reacționat pe rețelele sociale, afirmând că „toate cele 28 de nave iraniene de minat se află acum pe fundul mării”. De asemenea, Trump a anunțat instituirea unei blocade totale a porturilor iraniene. El a subliniat că această acțiune este necesară, având în vedere eșecul negocierilor recente din Pakistan, care au vizat securizarea acestei rute vitale pentru economia globală. Teheranul a respins vehement acuzațiile, susținând că navele americane au fost interceptate și forțate să se retragă. Iranul consideră declarațiile de la Casa Albă drept simple manevre de propagandă.
Pericolul sub valuri
Dincolo de disputele diplomatice, pericolul real constă în prezența minelor marine. Serviciile de informații indică faptul că zona este presărată cu mine de contact de tip Maham 3 și mine care stau pe fundul mării, de tip Maham 7, care se activează la detectarea semnăturii magnetice a navelor. O complicație majoră o reprezintă curenții puternici din strâmtoare, care au determinat deplasarea multor mine, transformându-le în amenințări imprevizibile, chiar și pentru dronele subacvatice folosite de Pentagon.
Pentagonul a confirmat că forțe suplimentare, inclusiv nave specializate în vânătoarea de mine, sunt așteptate să ajungă în zonă în zilele următoare.
