În ultimii ani, capacitatea noastră de a ne imagina, de a crea mental imagini și scenarii, pare să se estompeze. Deși vorbim frecvent despre afectarea memoriei sau a concentrării, mai puțin atenție acordăm declinului imaginației. Articolul din ziarul spaniol El Pais, citând diverse surse și studii, explorează această tendință îngrijorătoare.
Imaginația, un mușchi uitat
Begoña Quesada, jurnalistă și autoare a cărții „În apărarea imaginației”, subliniază că omiterea acestui subiect este facilă, având în vedere că majoritatea oamenilor se consideră capabili să imagineze. Cu toate acestea, spre deosebire de memorie sau atenție, care pot fi relativ ușor măsurate, evaluarea empirică a imaginației este mai dificilă.
Un studiu din 2011, realizat la The College of William & Mary, a analizat rezultatele a 300.000 de teste Torrance de Gândire Creativă, observând o scădere a acestei abilități umane începând cu anii ’90. Această tendință este susținută și de analizele din publicații precum The New York Times, care remarcă dominația remake-urilor, a sequel-urilor și a prequel-urilor în industria cinematografică de la Hollywood, în detrimentul poveștilor originale.
Un alt factor important este timpul petrecut în fața ecranelor. Potrivit unui studiu realizat în Spania, oamenii dedică aproximativ 35% din viața lor de zi cu zi utilizării dispozitivelor electronice, ceea ce înseamnă aproape șase ore. În acest timp, creierul nu este stimulată să creeze. Videoclipurile scurte și extrem de vizuale necesită doar atenție pasivă, fără a solicita imaginația.
Ecranele și viitorul copiilor
Quesada amintește în cartea sa că creierul, ca orice organ, este influențat de utilizare. Zona responsabilă de memorie, imaginație și raționament complex devine mai puțin activă. Cercetările psihologului Gary Small au demonstrat că utilizarea repetată a ecranelor lasă această parte a creierului „ruginită și prăfuită”.
Autoarea a observat importanța imaginației în timpul pandemiei de COVID-19, în special în modul în care copiii ei au interacționat. De asemenea, a reflectat asupra impactului tehnologiei asupra imaginației, observând modul în care relațiile copiilor cu școala și prietenii au devenit preponderent digitale.
Un exemplu ilustrativ este acordul dintre compania Mattel și OpenAI, care va permite păpușii Barbie să converseze cu copiii prin intermediul inteligenței artificiale. Quesada consideră că acest lucru va elimina nevoia ca copiii să își folosească imaginația pentru a da voce și personalitate jucăriilor lor. Ea a subliniat pentru El Pais: „Copiii nu au avut niciodată nevoie ca jucăriile lor să vorbească pentru a prinde viață”.
Imaginația și empatia: un experiment universitar
Poetul Fernando Valverde, profesor la Universitatea din Virginia, a studiat rolul imaginației în contextul literaturii romantice. El citează sintagma „Marele instrument al binelui moral este imaginația”, pe care a găsit-o în opera poetului britanic Percy Shelley. Valverde explică: ”Shelley explica că doar atunci când suntem capabili să ne imaginăm durerea pe care acțiunile noastre o vor provoca altora, ceea ce astăzi se numește empatie, putem decide liber să facem sau să nu facem ceva”.
Pentru a „reactiva” imaginația studenților, Valverde a implementat un experiment inedit. Cursurile sale nu permit utilizarea tehnologiei moderne, inclusiv telefoane, laptopuri și chiar pixuri cu bilă. Motivul acestei interdicții este legat de dependența de tehnologie și de obișnuința de a trăi într-o lume virtuală. Valverde subliniază: „Problema societății cu imaginația este rezultatul vieții în fața ecranului, al renunțării la lumea reală”.
Rezultatele experimentului au fost pozitive, studenții dezvoltând o mai bună capacitate de socializare și adaptare. Conform afirmațiilor lui Valverde, „Trec de la a cunoaște numele a cinci colegi la 18”.
