Noi date despre dispariția mayașilor: seceta, doar o piesă dintr-un puzzle complex
Un nou studiu realizat asupra sedimentelor dintr-un sit mayaș din Guatemala pune sub semnul întrebării teoria conform căreia seceta ar fi fost singura cauză a colapsului civilizației mayașe. Cercetările arată că, deși seceta a afectat anumite regiuni, aceasta nu a fost factorul determinant în declinul demografic și politic al orașului Itzan. Noile descoperiri sugerează că prăbușirea mayașilor a fost rezultatul unei combinații de factori, inclusiv instabilitatea politică și economică.
Civilizația mayașă, care a înflorit în America Centrală între anii 250 și 900 d.Hr., a cunoscut un declin dramatic între anii 750 și 900 d.Hr. Populația din zonele joase a suferit o scădere drastică, iar centrele politice s-au prăbușit. Datorită coincidenței dintre acest declin și perioadele de secetă severă, cercetătorii au considerat mult timp că stresul climatic a fost cauza principală. Totuși, noile date, bazate pe analizele sedimentare ce acoperă o perioadă de 3.300 de ani, dezvăluie o imagine mai complexă.
Absența secetei în zona itzan
Echipa condusă de Benjamin Gwinneth, profesor de geografie la Universitatea din Montreal, a studiat amănunțit situl arheologic Itzan din Guatemala, analizând carote de sedimente extrase din Laguna Itzan. Rezultatele au arătat că nu există dovezi clare de secetă în înregistrările climatice locale. Cu toate acestea, populația din zonă a dispărut în aceeași perioadă cu cele din regiunile afectate de secetă.
Pentru a reconstitui istoria zonei, cercetătorii au analizat trei tipuri de markeri chimici. Studiul a arătat că în perioada Preclasică, mayașii foloseau intens focul pentru agricultură, dar în perioada Clasică, deși populația a crescut, dovezile de ardere au scăzut, indicând o trecere către tehnici agricole intensive, precum terasarea. Analiza izotopilor de hidrogen a demonstrat că climatul din apropierea orașului Itzan a rămas relativ stabil. „Itzan este situat aproape de Cordilieră, unde curenții din Caraibe generează ploi orografice regulate”, a explicat Gwinneth. „Dacă seceta nu a avut loc aici, înseamnă că aceasta nu a fost cauza inițială a declinului în această zonă.”
Factori multipli în prăbușirea mayașă
Gwinneth consideră că răspunsul la dispariția comunității mayașe constă în conexiunile complexe dintre orașe. Acestea formau o rețea vastă de alianțe politice, rute comerciale și dependențe economice. „Când zonele centrale au fost lovite de secetă, acest lucru a declanșat o serie de crize în lanț: războaie pentru resurse, prăbușirea dinastiilor regale, migrații în masă și întreruperea rutelor comerciale”, a afirmat cercetătorul. Itzan ar fi căzut nu din cauza mediului propriu, ci din cauza instabilității generalizate care s-a propagat prin întreaga lume mayașă. Gwinneth a concluzionat că „prăbușirea nu a fost rezultatul mecanic al unei catastrofe climatice uniforme. A fost un fenomen complex în care clima, organizarea socială și dinamica politică au fost strâns împletite”.
Continuarea cercetărilor în siturile mayașe din America Centrală ar putea oferi noi detalii despre dinamica socio-politică a acestei civilizații.
