La Paris se pregătește o întâlnire de urgență pentru a discuta despre o posibilă misiune militară în Strâmtoarea Ormuz, crucială pentru comerțul mondial cu petrol. Inițiativa aparține președintelui francez Emmanuel Macron și premierului britanic Keir Starmer, iar discuțiile vizează stabilirea condițiilor și a contribuțiilor țărilor europene în eventuala operațiune.
Condițiile Berlinului pentru participare
Cancelarul german Friedrich Merz, alături de premierul italian Giorgia Meloni, vor lua parte la întâlnirea de la Paris. Numeroși alți actori internaționali, interesați de o misiune în regiunea Golfului, vor participa prin videoconferință. Misiunea are ca scop principal restabilirea liberei navigații în zona strategică, imediat după încheierea diplomatică a conflictului cu Iranul.
Ministrul britanic de Externe, Yvette Cooper, a subliniat importanța regiunii, declarând recent la Berlin că „Strâmtoarea Ormuz este de o importanță crucială pentru noi toți”. Pentru a se implica oficial, Germania va impune o serie de precondiții stricte. Acestea includ încetarea definitivă a ostilităților în regiune, lansarea unei misiuni internaționale oficiale, existența unui mandat legal, de preferință emis de Organizația Națiunilor Unite (ONU), și, nu în ultimul rând, elaborarea unui concept politic și militar viabil.
Din perspectiva Berlinului, Statele Unite ar trebui să aibă un rol limitat, fără a deține funcții de comandă. Franța, la rândul său, consideră că o misiune fără participarea directă a SUA ar fi mult mai eficientă. Planurile actuale prevăd ca Franța și Marea Britanie să suporte principala povară militară, excluderea unei fregate germane fiind luată în considerare.
Rolul Germaniei și tensiunile NATO
Forțele Armate germane (Bundeswehr) ar urma să ofere expertiză esențială, având în vedere că Iranul a minat parțial strâmtoarea. Germania deține zece vânătoare de mine specializate de tip MJ332, capabile să localizeze și să distrugă explozibili. Operațiunile de supraveghere ar fi susținute de baza logistică navală pe care Germania o operează strategic în Djibouti din 2002. Strategia ia în calcul și degrevarea partenerilor NATO de anumite sarcini în Atlanticul de Nord.
Conferința de la Paris are menirea de a transmite un semnal politic clar: statele europene sunt pregătite să își asume responsabilitatea în regiunea Golfului. Această decizie vine într-un context de tensiuni în interiorul alianței NATO, provocate de nemulțumirea președintelui american Donald Trump față de refuzul aliaților europeni de a sprijini atacurile americano-israeliene asupra Iranului.
Negocieri în așteptare și îngrijorări europene
Pe agenda reuniunii de la Paris se află formularea a trei cerințe majore pentru regimul de la Teheran: oprirea programului nuclear iranian, încetarea atacurilor împotriva statelor vecine și a Israelului, precum și deschiderea Strâmtorii Ormuz pentru tranzit liber. Oficialii europeni și-au exprimat îngrijorarea că Iranul ar putea încerca să impună taxe de tranzit în cadrul negocierilor de pace.
Ministrul britanic Yvette Cooper și ministrul german de Externe, Johann Wadephul, au avertizat că acceptarea unei astfel de măsuri ar submina securitatea globală și ar putea crea un precedent periculos pentru alte rute maritime.
Ca răspuns la loviturile americano-israeliene, Iranul a blocat strâmtoarea, interzicând trecerea a sute de petroliere și nave de marfă, ceea ce a dus la o creștere drastică a prețurilor la petrol. În prezent, un armistițiu de două săptămâni este în vigoare, dar acesta expiră miercuri. Președintele american Donald Trump a sugerat recent posibilitatea reluării negocierilor americano-iraniene, posibil în Islamabad, capitala Pakistanului. Guvernul pakistanez nu a confirmat oficial o astfel de întâlnire, dar a precizat că menține deschise canalele de comunicare cu toate părțile implicate.
