Aurul, cândva considerat refugiul suprem în vremuri de criză, se transformă acum pentru unele bănci centrale într-o sursă de finanțare imediată, pe fondul turbulențelor geopolitice și economice. După ani de achiziții record, piața metalelor prețioase asistă la primele semne ale unor vânzări masive, alimentate de război, creșterea prețurilor la petrol și aprecierea dolarului.
Aurul spot a înregistrat o scădere de aproximativ 10% față de maximele istorice atinse la sfârșitul lunii ianuarie, ajungând la aproximativ 4.838 de dolari pe uncie. Această corecție marchează o schimbare bruscă față de perioada anterioară, când băncile centrale au fost principalul motor al creșterii prețurilor prin achiziții masive.
Vânzări sub presiune
Cauzele acestei schimbări sunt strâns legate de presiunile provocate de conflictul armat. Prețurile ridicate ale petrolului apasă economiile dependente de importurile de energie, în timp ce volatilitatea valutară impune intervenții agresive pe piață. Nevoile fiscale sunt de asemenea în creștere.
Multe bănci centrale, care au acumulat rezerve importante de AUR, aleg să valorifice o parte din acestea pentru a acoperi cheltuielile sporite, fie pentru energie și apărare, fie pentru a susține monedele naționale. Conform analiștilor, Turcia este un exemplu elocvent, rezervele sale oficiale de AUR scăzând cu 131 de tone în martie, prin swap-uri și vânzări directe, în încercarea de a stabiliza lira.
Slăbiciunea monedelor din piețele emergente a determinat, de asemenea, unele bănci centrale să vândă AUR pentru a stabiliza cursurile de schimb. Rusia și Ghana sunt alte exemple, care au recurs la vânzarea rezervelor pentru a acoperi deficitele bugetare sau pentru a asigura lichidități. Chiar și Polonia a luat în calcul, temporar, vânzarea unei părți din rezerve pentru a finanța cheltuielile de apărare.
Aurul, între protecție și lichiditate
Băncile centrale au fost un factor constant și puternic în cererea de AUR în ultimii ani. Conform Consiliului Mondial al Aurului, achizițiile anuale au depășit 1.000 de tone între 2022 și 2024. Totuși, în 2025 achizițiile au fost limitate la 863 de tone.
Scăderea recentă a prețului aurului este atribuită, parțial, vânzării de rezerve de către unele bănci centrale. Acestea au ca scop susținerea monedelor naționale sau finanțarea nevoilor energetice. În același timp, randamentele mai mari ale obligațiunilor americane diminuează atractivitatea aurului, care nu oferă randament.
Unii experți avertizează însă că aceste vânzări masive ar putea fi mai degrabă tactice decât structurale. Aurul a fost achiziționat de bănci centrale ca o garanție în anticipatea unei crize. Acum, când criza a lovit, este folosit ca sursă de finanțare. China a demonstrat în trecut interes pentru achiziționarea de AUR la prețuri mai mici pentru a-și crește stocurile.
Rămâne de văzut dacă aceasta este o reacție temporară sau începutul unei schimbări mai profunde în comportamentul băncilor centrale pe piața aurului.
