O stea rară, cu o compoziție chimică extrem de primitivă, oferă o fereastră unică către primele etape ale Universului. Cercetătorii au descoperit o stea, denumită PicII-503, cu un conținut de fier și calciu mult sub limitele detectate până acum în afara Căii Lactee. Această descoperire ar putea oferi indicii valoroase despre formarea stelelor și evoluția galaxiilor.
Situată în galaxia pitică ultra-difuză Pictor II, satelit al Căii Lactee, steaua PicII-503 conține doar a 43.000-a parte din fier și a 160.000-a parte din calciu comparativ cu Soarele. Această compoziție sugerează că steaua s-a format într-o epocă timpurie a Universului, înainte de îmbogățirea mediului interstelar cu elemente grele generate de generațiile ulterioare de stele. Analiza acestei stele ar putea oferi detalii despre primele etape ale formării elementelor chimice.
Unelte moderne de „arheologie cosmică”
Potrivit cercetătorilor, această stea ar putea fi un „fosil stelar” de o importanță majoră. „Descoperirea unei stele care păstrează fără echivoc metalele grele de la primele stele a fost la limita a ceea ce credeam că este posibil, având în vedere raritatea extremă a acestor obiecte”, a declarat dr. Anirudh Chiti de la Universitatea Stanford. Echipa de cercetare consideră că steaua s-a format dintr-o supernovă de energie mai mică, unde majoritatea elementelor grele, precum fierul și calciul, au fost absorbite în obiectul compact lăsat în urmă.
Descoperirea valoroasă pentru înțelegerea Universului primordial
Analizarea compoziției chimice a stelei PicII-503 ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai bine procesele din primele etape ale Universului. „Am observat un rezultat al primei producții de elemente într-o galaxie primordială, ceea ce este o observație fundamentală!”, a explicat Chiti. Această descoperire face legătura cu stelele cu cea mai mică metalicitate din haloul Căii Lactee. Experții speră ca, prin studierea stelei PicII-503, să poată obține informații importante despre evoluția galaxiilor și formarea stelelor bogate în carbon.
Studiul a fost publicat în jurnalul „Nature Astronomy”, oferind date importante pentru comunitatea științifică.
