Căpitanul naționalei de fotbal feminin a Iranului se întoarce în țară, după ce a renunțat la azilul politic în Australia
Zahra Ghanbari, căpitanul echipei naționale feminine de fotbal a Iranului, a renunțat la cererea de azil politic în Australia și se pregătește să se întoarcă în țara natală. Fotbalista, împreună cu alte colege, a fost protagonista unui gest controversat la începutul lunii martie, în Australia, înainte de a părăsi țara. Decizia vine pe fondul unei tensiuni sporite, după ce sportivele au fost criticate în Iran pentru gestul lor de a nu cânta imnul național.
Gestul inițial al jucătoarelor a fost interpretat ca o formă de protest. Înainte de a părăsi Australia, Ghanbari și colegele sale au aprins lanternele telefoanelor în autocar, un semn prin care au cerut sprijinul autorităților pentru a nu fi obligate să se întoarcă în Iran. Tensiunile cu autoritățile de la Teheran au atins cote maxime după ce echipa a pierdut un meci cu Coreea de Sud, iar jucătoarele nu au intonat imnul.
Presiuni și amenințări în contextul politic iranian
Potrivit informațiilor disponibile, Ghanbari a zburat din Australia în Malaezia, de unde va lua un alt avion către Iran. Revenirea sportivei în țară este așteptată duminică. Decizia ei survine la doar câteva zile după ce a beneficiat de sprijinul autorităților australiene. Ghanbari devine astfel a cincea jucătoare din cele șapte membre ale naționalei iraniene de fotbal feminin care renunță la azilul politic.
Tina Kordrostami, o consilieră din Sydney, cu origini iraniene, a sugerat că deciziile jucătoarelor au fost influențate de presiuni și amenințări din partea autorităților iraniene. „Au comunicat direct cu regimul. Am avut chiar şi o persoană printre fetele din Sydney şi Brisbane care le influenţa constant, şoptindu-le în urechea lor, spunându-le că orice le oferă Australia nu va funcţiona”, a declarat Kordrostami.
Reacții și implicații internaționale
Situația creată de decizia jucătoarelor iraniene a stârnit dezbateri aprinse cu privire la presiunile politice și sociale exercitate asupra sportivilor. Kordrostami a subliniat că renunțarea la azil nu a fost o alegere asumată, ci un rezultat al constrângerilor și amenințărilor. „Când vedeţi aceste femei întorcându-se în Iran şi refuzând ajutorul nostru în Australia, să nu credeţi că aceasta este dorința lor. Sunt constrânse, sunt ameninţate, sunt intimidate, aceasta nu este o alegere proprie. Singura alegere pe care au făcut-o aceste fete în întreaga lor viaţă… A fost alegerea de a rămâne tăcute în timpul imnului naţional”, a adăugat consiliera.
În prezent, nu există informații oficiale privind măsuri disciplinare sau restricții care ar putea fi impuse jucătoarelor la întoarcerea în Iran.
