Conform ArenaIT: Oamenii de știință au realizat o premieră: au „radiografiat” atmosfera superioară a planetei Uranus, folosind telescopul spațial James Webb. Acest succes permite o înțelegere mai profundă a compoziției și a dinamicilor acestei planete gigantice de gheață. Imaginile 3D oferă o perspectivă detaliată asupra stratului atmosferic, cu variații de temperatură și compoziție.
O „Hartă” 3D a Atmosferei
Observațiile făcute pe durata unei rotații complete a lui Uranus au evidențiat schimbări semnificative. Temperatura și particulele încărcate electric variază odată cu altitudinea și poziția deasupra norilor, ajungând până la 5.000 de kilometri. O temperatură maximă este atinsă între 3.000 și 4.000 de kilometri, în timp ce densitatea ionilor este cea mai mare la aproximativ 1.000 de kilometri, în ionosferă. Aici, atmosfera interacționează puternic cu câmpul magnetic al planetei.
Studiul a scos la iveală și două benzi aurorale luminoase în apropierea polilor magnetici. Acestea sunt separate de o zonă cu emisii și densitate de particule mult mai scăzute. Modelul este determinat de câmpul magnetic „strâmb” al planetei, înclinat și deplasat față de centru. Acest lucru determină modul în care liniile de câmp magnetic ghidează energia. Datele confirmă, de asemenea, răcirea continuă a atmosferei superioare a lui Uranus, cu o temperatură medie de aproximativ 426 kelvini, o valoare mai mică decât estimările anterioare, proces observat de la începutul anilor ’90.
Secretele atmosferei lui uranus
Un alt studiu, bazat pe datele colectate timp de 20 de ani cu telescopul Hubble, a dezvăluit neomogenități atmosferice. Deși hidrogenul și heliul predomină, metanul, care conferă culoarea turcoaz, este mai puțin prezent în apropierea polilor. Norii și ceața atmosferică au suferit modificări, în special deasupra polului nord, care devine mai luminos pe măsură ce Uranus se apropie de solstițiul de vară nordic, programat pentru anul 2030. Aceste schimbări sugerează un rol important al radiației solare în remodelarea stratului de aerosoli.
Aceste descoperiri schimbă percepția asupra lui Uranus, transformând-o dintr-un „gigant de gheață plictisitor” într-o lume cu o atmosferă complexă, cu aurore bizare și anotimpuri extrem de lungi. Cercetătorii consideră că abia acum încep să înțeleagă cu adevărat această planetă. Hărțile detaliate obținute pun presiune pentru o posibilă misiune dedicată, de tip sondă orbitală.
Descoperirile detaliate realizate în ultimii ani oferă cercetătorilor instrumentele necesare pentru a înțelege mai bine exoplanetele asemănătoare cu Uranus și Neptun, descoperite în jurul altor stele.
Sursa: ArenaIT
