Cutremurul din ’77: O lecție de istorie și seismologie
Pe 4 martie 1977, România a fost zguduită de un cutremur devastator, cu o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter. Seismul, care a durat aproximativ 56 de secunde, a lăsat în urmă un bilanț tragic: 1.570 de victime, dintre care 1.391 numai în București. În întreaga țară, aproximativ 11.300 de persoane au fost rănite, iar circa 35.000 de locuințe au fost distruse.
Progrese în detectarea seismică
Cutremurul din ’77 a luat autoritățile prin surprindere. În lipsa echipamentelor de alertă moderne, informațiile despre eveniment au ajuns la conducerea statului cu întârziere. Mircea Radulian, directorul științific al Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP), își amintește că în acele momente, „nici nu se punea problema ca cineva să știe, să fie anunțat, nici măcar conducătorul ţării, că ar fi un cutremur”.
Astăzi, situația este radical diferită. Specialiștii pot detecta un seism cu până la 20 de secunde înainte de a fi resimțit, iar magnitudinea cutremurului este estimată la doar patru secunde de la producerea acestuia. După 1977, a fost introdusă o rețea telemetrată performantă, care transmitea înregistrările în timp real la București, facilitând o posibilă alarmare. Cu toate acestea, directorul INFP subliniază că „alarmarea ar putea ajuta să fie oprite procese periculoase, automat să se declanșeze un sistem de blocare a gazelor, a trenurilor, a unor procese periculoase, însă pentru aceasta ar trebui o strategie și anumite procedee”.
Impactul personal și profesional al cutremurului
Mircea Radulian, pe atunci student, a fost martor direct la efectele devastatoare ale cutremurului din 1977. Experiența l-a marcat profund, determinându-l să își dedice cariera cercetării în domeniul seismologiei. ”Ce s-a întâmplat atunci m-a determinat să continui cercetarea pe cutremure”, spunea Radulian. El povestește că, în momentul producerii seismului, se afla într-un restaurant, iar când a ieșit afară, a văzut copaci mari „care încă se balansau dintr-o parte în alta”.
Radulian subliniază importanța cutremurului din 1977 în formarea profesională a sa și a unui grup de studenți. „Faptul că s-a produs acest cutremur foarte neplăcut pentru toată lumea a fost, pentru mine şi un grup de studenţi foarte buni la învăţătură, un element destul de important care ne-a făcut să ne decidem să continuăm în cercetare pe fizica pământului, pe cutremure, practic.”
Perspectiva viitoarelor cutremure în România
Directorul INFP subliniază că România este o țară seismică, iar zona Vrancea rămâne cea mai periculoasă. „Unul din ele este chiar mărimea cutremurelor mari, apoi frecvenţa lor de apariţie, faptul că apar destul de des, chiar dacă la nivel de zeci de ani, mult mai dese decât în alte zone și datorită faptului că, fiind de adâncime, au o arie de distrugere foarte mare.” Cu toate acestea, specialiștii consideră puțin probabil ca un nou cutremur să aibă aceeași magnitudine ca cel din 1977.
În contextul comemorării a 47 de ani de la cutremur, specialiștii INFP subliniază importanța continuării cercetărilor și a implementării măsurilor de siguranță pentru a reduce riscurile asociate activității seismice din țara noastră. Un aspect important este îmbunătăţirea constantă a sistemelor de alarmare și a strategiilor de intervenție, pentru a proteja populația și infrastructura.
