Un nou pericol de poluare? Sateliții trimiși în spațiu ar putea distruge stratul de ozon
Activitatea spațială intensă, cu un număr record de lansări de sateliți, generează o problemă surprinzătoare: poluarea atmosferei terestre. Potrivit unor studii recente, numărul mare de lansări și reintrări ale sateliților în atmosferă modifică structura și chimia straturilor superioare ale acesteia. Specialiștii avertizează că aceste procese ar putea duce la subțierea stratului de ozon, încălzirea stratosferei și apariția unor particule metalice.
Impactul reintrărilor asupra atmosferei
Când un satelit își încheie durata de viață, este scos de pe orbită și lăsat să reintre în atmosferă, unde se dezintegrează. În ultimii ani, companiile au intensificat lansările pentru construirea de constelații de sateliți, cum este cazul sistemului Starlink dezvoltat de SpaceX. „Ritmul lansărilor crește rapid, iar specialiștii spun că există riscul de a înlocui o problemă, aglomerația de obiecte pe orbită, cu o alta: poluarea atmosferei cu funingine de rachetă și cenușă de satelit”, se arată într-o analiză publicată de The Conversation.
Numărul mare de lansări se traduce într-un număr uriaș de reintrări în atmosferă, cu mii de sateliți care se dezintegrează. Specialiștii estimează că, până în anii 2030, sateliții care revin pe Pământ ar putea elibera anual în atmosferă mii sau chiar zeci de mii de tone de oxid de aluminiu și alte metale. Oxidul de aluminiu poate accelera reacțiile chimice care distrug stratul de ozon, esențial pentru protejarea planetei de radiațiile solare periculoase.
Gazele evacuate de rachete, în special funinginea rezultată din combustibilii pe bază de hidrocarburi, pot încălzi stratosfera și pot modifica circulația vânturilor, afectând climatul. „Creșterea rapidă a lansărilor spațiale ar putea încetini refacerea stratului de ozon”, susțin cercetătorii.
Provocările pentru astronomie
Oamenii de știință au început să detecteze în atmosferă urme chimice asociate lansărilor spațiale. Avioane de cercetare au descoperit particule care conțin metale precum aluminiu, cupru sau litiu, considerate semnături ale arderii rachetelor și sateliților. Creșterea numărului de sateliți afectează și astronomia. Simulările arată că, dacă aceste constelații vor ajunge la dimensiunile estimate până la sfârșitul deceniului, un număr mare de imagini realizate de telescoape ar putea fi afectate de dârele luminoase ale sateliților care trec prin fața câmpului de observație.
Soluții posibile pentru viitor
Specialiștii propun implementarea unui model de economie circulară în industria spațială. Ideea este ca sateliții să fie proiectați pentru a fi reparați, realimentați și reutilizați, în loc să fie distruși în atmosferă. Unele companii dezvoltă deja tehnologii pentru prelungirea duratei de funcționare a sateliților, precum vehiculele Mission Extension Vehicles, care se pot cupla cu sateliți vechi. Totodată, sunt dezvoltate misiuni pentru îndepărtarea activă a deșeurilor spațiale.
În prezent, se discută despre necesitatea ca sateliții și rachetele să fie proiectate pentru reparații, realimentare și o reintrare controlată pentru recuperarea componentelor. Totodată, se ia în calcul introducerea unor reglementări care să impună producătorilor responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al sateliților. Agenția Spațială Europeană are programată pentru 2029 o misiune dedicată colectării deșeurilor spațiale.
