România, Albania și Turcia propun „Oya/Decorația Hemstitch” pe Lista UNESCO
România, alături de Albania și Turcia, a depus o candidatură comună la UNESCO pentru includerea „Oya / Decorația Hemstitch, practica tradițională de înfrumusețare a marginilor” pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Dosarul de nominalizare a fost depus marți și coordonat de Ministerul Culturii și Turismului din Turcia, reunind o practică culturală comună în regiunile de est ale Mediteranei, Balcani, Carpați și Pontice.
ONG-uri și comunități românești în centrul inițiativei
Contribuția României la acest dosar a fost susținută de un consorțiu de organizații neguvernamentale (ONG-uri) active în salvgardarea meșteșugurilor tradiționale, în special a celor legate de costumele populare și textilele lucrate manual. Asociația „Semne Cusute”, premiată cu Premiul Europa Nostra, a jucat un rol central în documentarea și analizarea tehnicii. Proiectul „Mândra” (Zestre Contemporană) din regiunea Făgăraș și Asociația „ART – Meșteșugurile Prutului” din Iași, singura organizație românească acreditată în cadrul Convenției UNESCO din 2003, au contribuit, de asemenea.
Inițiativa subliniază importanța comunității turco-tătare din România, reprezentată de Asociația „Cusături Dobrogene” și Uniunea Democrată a Tătarilor Turci, evidențiind dimensiunea incluzivă și multiculturală a acestui patrimoniu. Tehnica „Oya” se referă la o familie de tehnici decorative de cusut derivate din cusătura „blanket stitch”, aplicate tradițional pe tivurile rulate sau pliate ale articolelor vestimentare.
Varietate regională și profunzime istorică
În România, meșteșugul se distinge prin bogata diversitate regională. În zonele de est și de sud, acesta este prezent pe cămășile tradiționale, de tip tunică, pentru bărbați și femei, cu margini ornamentale elaborate. Regiunile de vest, precum Arad, Bihor și Sălaj, sunt cunoscute pentru finisajele lor distinctive, realizate cu acul. Centrul și nordul Transilvaniei, precum și părți din Oltenia și Banat, prezintă capete de mâneci bogat decorate, adesea create prin croșetare sau tehnici mixte.
În Dobrogea, comunitățile turco-tătare păstrează tehnica „oya”, reflectând legături culturale mai largi în regiune. Demersul survine la 20 de ani de la adoptarea de către România a Convenției UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Prin această nominalizare, Ministerul Culturii își reconfirmă angajamentul de a promova practicile legate de patrimoniu, subliniind rolul esențial al comunităților și al societății civile în conservarea, interpretarea și transmiterea cunoștințelor culturale. El se înscrie, de asemenea, în contextul recentei aderări a României la Convenția de la Faro a Consiliului Europei, care evidențiază valoarea patrimoniului cultural pentru societate și consolidează rolul comunităților în modelarea și gestionarea patrimoniului.
